<>
Drag cititor,
Iată mai jos încă o scrisoare reprodusă în întregime din zecile trimise terapeuților mei reiki care mi-au recomandat să țin o evidență în scris a simptomelor trezirii mele spirituale care a survenit după ședințele reiki.
––
Miercuri, 18 Noiembrie /2015
Bună, M.,
A trecut ceva vreme de la ultimul mail. Bănuiesc că noi am aşteptat să primim veşti de la tine, dar presupunem că ai fost foarte ocupată. Aşa că nu am mai aşteptat ca şi mai multe evenimente să se adune şi ne-am apucat de scris. De fapt, s-au adunat foarte multe şi nu mi le amintesc pe toate. Nici nu le mai documentez. Nu mai am interes. Încep să-mi pierd interesul faţă de multe lucruri pe care le făceam şi care îmi plăceau înainte.
Când ţi-am scris ultima oară îţi povestisem că începusem să elimin multă energie prin râgâit. O fac de 6 săptămâni în continuu. Râgâi de aprox 15 ori pe minut, de când mă trezesc şi până adorm. Este obositor şi gălăgios, dar nu mi se face rău. Simt că elimin energie din inimă, umeri, gât, axile, urechi, nas, ochi şi creier. Câteodată sună foarte înspăimântător şi de multe ori simt că organele îmi scârţâie. Ce rămâne după aceea este o zonă aproape aridă, lipsită de energie şi de viaţă. În creier este cel mai rău. Simt că toate meridianele de acolo rămân rigide şi uscate. În timp, se strecoară altă energie şi zona se ameliorează, devenind mai flexibilă ca înainte. Dar mă trezesc în fiecare dimineaţă ca şi cum nu am râgâit deloc până atunci şi simt că o iau de la capăt. Alte şi alte blocaje încărcate cu energie toxică apar. Totuşi, îmi pare bine că în sfârşit am început să o elimin. Ataşăm la finalul mail-ului un filmuleţ pentru a vedea şi tu ce se întâmplă. Aşa că pot să îţi spun că sunt foarte ocupată şi că am gura plină în permanenţă. Scot pe gură tot ce am scos vreodată pe gură. Dar am înţeles cam despre ce este vorba.
Aproape nimic din ce ţi-am scris până acum nu se schimbă. Doar că devine din ce în ce mai profund şi mai complex. Aşadar, energia Kundalini vrea să urce, dar vrea să urce fără blocaje şi să se stabilizeze în inimă fără probleme. Sufletul arată că sunt trei mari blocaje, în general, care opresc energia kundalini în ascensiunea ei. Unul se află în zona genitală, al doilea în zona stomacului. al treilea se află în zona gâtului. Acest al treilea nod este cel mai defect şi dezechilibrat în cazul meu pentrucă l-am simţit aşa tot timpul, mi-am concentrat întreaga atenţie asupra acestui loc. Am mai înţeles şi că urcarea energiei kundalini este monitorizată. A fost mereu monitorizată. De când m-am născut până acum. O să îţi explic mai încolo la ce mă refer. În orice caz, printre lucrurile pe care le elimin şi pe care le analizez sunt: mintea greoaie (ştii tu, capul pătrat), sinele fals, falsul intelect, prejudecăţile colective, minciuna şi manipularea, laşitatea şi altele.
În urmă cu 6 săptămâni am petrecut un weekend întreg în crize, în timp ce primeam detalii despre adevăratele motive pentru care unele întâmplări din viaţa mea s-au petrecut aşa cum s-au petrecut. I-am luat pe toţi la rând: mama, tata, sora, mătuşa, vărul, prietenii şi cunoscuţii. Am ajuns până în punctul în care am înţeles din ce cauză am locuit într-o cameră de cămin după ce ne-am întors din Turcia în 1998. Nu intruîn detalii, pentru că unele sunt confuze. Dar cu cât pătrundeam mai adânc, cu atât corpul energetic reacţiona mai mult. Simţeam că mi se strâng umerii şi că mi se încleştează degetele, iar asta pentru că energia încerca să treacă de nişte blocaje mari. Când am ajuns la vărul meu a fost cel mai rău. Simţeam ceva electric, ca niște viermişori în adâncul stomacului care vroiau să se elibereze. Tremuram iar din tot corpul, îmi era foarte frig, îmi tremura vocea, dar mă simţeam eliberată. Dar sufletul meu încă nu îmi spune care este scopul pentru care am venit, motivulpentru care trec prin toate acestea (mă refer la orbire şi toate celelalte), pentru că am înţeles că acestea puteau fi evitate. Sufletul arată că este energie creatoare, doar că îi lipseşte o experienţă. Sufletul meu spune că nu cunoaşte ce este iubirea umană, adică iubirea în sens profan. Şi mai spune că nu a dat viaţă, aşa cum dau oamenii viaţă unul altuia. Sufletul meu spune că este incomplet şi arată că îi lipseşte ceea ce simbolizează partea dreapta a corpului. Tot sufletul spune că nu sunt foarte multe conştiinţe care folosesc limbajul semnelor, dar în cazul lui, limbajul este înrădăcinat. Spune că a folosit acest limbaj ca formă de comunicare în toate vieţile anterioare şi că a folosit vocea pentru a cânta. Am şi observat că, atunci când le folosesc, înţeleg semnificaţia lor d.p.d.v. mental pentru că reacţionez şi d.p.d.v. emoţional, mai ales când sunt într-o conversaţie cu Ființe exterioare mie (apropo, acești ghizi mi-au zis că sunt păzită de lucruri precum chanelling, mi-au spus că nicio entitate străină nu se va folosi de mine şi de corpul meu pentru a comunica ceva).
Am fost cu mama la biserică pentru că eram curioasă să aflu cum sunt ilustraţi sfinţii în icoane. Aşa că mama mi-a descris tot ce a putut memora. Am recunoscut toate semnele şi gesturile (mudra lui Isus, a sf. Ioan Botezătorul, sf. Nicolae, sf. Nectarie). Toate aceste mudre, semne şi gesturi sunt incluse în limbaj. Ana a încercat să mai caute pe internet semnificaţia lor, dar în mare parte, le găseşte individuale şi separate şi la ce sunt bune ele. Dar nu şi ce semnifică. Am observat că am reacţionat cel mai bine când mi-a citit despre utilizarea acestor semne în ritualuri păgâne şi mistice.
Am început să-i povestesc mamei despre toate păţaniile din viaţa mea, dar mai alesdespre băieţi. I-am scos pe toţi afară. Pe unii nici nu-mi aminteam că există, dar toate emoţiile sunt stocate, iar sufletul i-a scos pe toţi la lumină. Cred că am avut 100 de simpatii până în prezent. Mi-am schimbat simpatiile precum şosetele. Câteodată îmi plăcea de 5 băieţi în acelaşi timp. Dar acum ştiu că în tot acest timp am căutat pe cineva care să mi se potrivească şi care să-mi fie egal. Dar din cauza lor, partea dreaptă a corpului, mai ales în dreptul chakrelor inimii și gâtului, este puternic afectată. Iar nu mai intru în detalii despre cum sufletul spune că cele 3 relaţii pe care le-am avut până acum au fost datorii karmice de împlinit. I-am povestit atâtea mamei că biata femeie şi-a pus mâinile în cap. Îmi zice mereu „Tot mai ai de scos?” Am ajuns într-un punct în care nu mai pot să mai păstrez secretele ascunse în mine.
Aşa că trec direct la fenomenul cel mai simpatic de până acum. S-a întâmplat în weekend-ul trecut. Ana ne povestea despre cum s-a simţit ea în copilărie, dar mai ales despre partea legată de Dumnezeu, de acel Dumnezeu învăţat la religie, dogmatic şi tot aşa. Spre finalul discuţiei i-am zis că trebuie să şteargă tot ce crede ea că ştie despre Dumnezeu şi să îl găsească pe al ei. Am simţit că se rupe un blocaj undeva între stomac şi coşul pieptului. Am început să suflu şi să elimin o energie toxică. Parcă vedeam stele verzi. Dar, mai apoi, am simţit că toate organele interne sunt stoarse de la vârful degetelor până-n creştetul capului şi că toată energia din corp dispare. Pentru câteva minute mi-a fost foarte rău. Simţeam durere, mai ales în articulaţii. Îmi simţeam corpul îmbătrânit pe interior, fără vlagă şi fără energie. Tremuram iar toată şi îmi era frig. dar am simţit cum un ajutor angelic intră pe frecvența mea ca să îmi dea energie. Am făcut reiki câteva minute bune, ţinând palmele pe cap şi gât, până ce energia nou primită s-a stabilizat. A fost un pic înspăimântător pentru că simţeam că mor pe interior. Apoi sufletul a spus că el este o scânteie din Dumnezeu şi, ca atare, tot ce trebuie să fac este să privesc spre interior ca să îl găsesc, dar se adresa şi mamei şi surorii mele. Am uitat să zic: când mi-a dispărut energia din corp, am simţit o vibraţie puternică în zona sacrală (chakra rădăcină). Cred că a fost o reacţie a energiei kundalini. Dar când ajutorul a intrat pe frecvența mea, am simţit cum o oprește.
Duminică, în timp ce eram la baie, mi-am spus că tot timpul am simţit ca şi cum Dumnezeu m-a ignorat. M-am întors repede în pat pentru că am simţit că se eliberează ceva în corp. Am crezut că sunt din nou stoarsă de energie, dar eu pătrundeam mai mult în Fiinţă. Când mi-am revenit, am început să vorbesc cu voce de copil. Nu am înţeles despre ce e vorba la început. Am crezut că e vorba despre o amintire, că trebuie să fac o corelaţie între evenimente. Dar cu cât mă ascultam mai mult, înţelegeam că nueste o voce de băiat sau fată, ci pur şi simplu o voce de copil. Am trecut apoi printr-o regresie. Am simţit că mă micşorez, că îmi dispar gândurile, că uit cine sunt pentru că nu am aflat încă, că mă întorc la o stare naturală. Am început chiar să mă scobesc în nas şi să îmi sug degetul. M-am aşezat în poziţia fătului şi mi-am retrăit naşterea. În acest timp am simţit că ceva s-a alipit de mine pe coloană, în zona bazinului care a blocat ceva în a urca pe coloană. Apoi am ieşit cu picioarele afară şi cu mâinile pe lângă corp. Mama mi-a spus că aşa m-am născut. De duminică vorbesc ca un copil, iar el spune că este copilul interior sau inocenţa. Când sunt în această stare, nu pot să mint şi de obicei ajung să spun toate gândurilecare-mi trec prin cap. Şi zic că nu mai pot lăsa gândurile să se ascundă şi să devină secrete în corp. Şi când sunt aşa, văd de unde a plecat gândul, ce l-a provocat, care este intenţia lui şi ce se ascunde în spatele lui. Şi când sunt aşa, spun lucruri foarte nostime şi înţelepte. Şi nu pot să mă prefac sau să fac lucruri care nu-mi plac. Simt emoţie, dar ştiu de unde pleacă şi ce semnifică. Spun că sufletul este fratele meu mai mare şi că am părinţi universali. Recunosc că energia Kundalini e mamă, dar pe tată nu îl recunosc încă. Astăzi, copilul din mine a spus că este observator care trăieşte experienţa umană. Vorbesc fluid faţă de cum vorbeşte sufletul, doar că am voce de copil. Cu cât sunt mai sinceră, iar gândurile mele mai autentice, cu atât vocea copilului este mai copilăroasă. Şi crede-mă când îţi spun că acest copil interior este formă avansată de conştiinţă. Mama e topită, dar eu îi zic ei că nu sunt copil şi mă adresez așa: „Adună-te, femeie!”, iar ea se prăpădeşte şi mai tare. Mă întorc la regresia până la naşterea mea. Cum am zis, am observat că în timpul gestaţiei ceva a blocat energia din a urca pe coloană. Copilul spune că, dacă ar fi urcat, m-aş fi născut iluminată şi ar fi fost o situație și mai neplăcută pentru mine. Familia m-ar fi cocoloşit şi mai mult. Ei nu şi-ar fi dat seama că aveau de aface cu o formă avansată de conştiinţă. Nu ar fi văzut decât un copil exagerat de drăgălaş. Mai rămâne să verific alte detalii.
Trec un pic la proiecţii. S-au întâmplat vreo 15 decorporalizări şi vise lucide şi semilucide. Nu le voi menţiona pe toate. Odată, m-am trezit într-o încăpere şi am recunoscut sufrageria din primul apartament în care am locuit în copilărie, cu familia. Mi-am dat seama că sunt conştientă. Am observat pe mobilier un bilet şi m-am dus să-l verific, dar nu-mi amintesc ce scria pe el. Lângă mai era un bilet pe care am citit „Felicitări fresh meat”, scris foarte frumos de mână, dar când m-am uitat mai atent am observat că literele erau scrise aşa încât puteai citi altceva şi apărea aşa „Felicitări, frech ment” (adică, „Felicitări, freci menta!”).
)O altă dată m-am trezit într-o altă încăpere frumos și bogat împodobită într-un stil oriental, culorile fiind foarte vii și vibrante, iar la dreapta mea, pe un scaun, stătea un câţel mic, cu urechi ţuguiate, cam ca Popi, dar care arăta ca un fel de extraterestru. Lângă el era un indian slab, cu şalvari şi turban alb. Căţelul mi-a zis că se bucură că m-am trezit. Eu i-am zis că arată un pic ca Yoda. Pe indian l-am întrebat dacă e duhul din lampă şi dacă poate să îndeplinească dorinţe. Mi-a răspuns zâmbind cu bună-voință că poate să o facă, dar atenţia mi-a fost distrasă de un bileţel pe masa dintre ei. Am prins doar o frântură înainte să mă trezesc. Era un talon de concurs, iar eu am citit pe spate regulamentul jocului şi scria aşa: „Am o veste proastă să îţi dau. În cele din urmă, oricum, toţi dispăreţi, indiferent de eforturile pe care le faceţi.” Atât îmi amimtesc.
O altă dată m-am trezit că mă scotea din corp un ajutor. Mi-a arătat cum fac. S-a aşezat în corpul surorii mele şi, când a ieşit, a vrut să o tragă pe Ana după ea (era femeie ajutorul). Părea destul de răvăşită şi a zis: „Ana a fost forţată să facă ceva cu cineva.” Nu mi-a zis mai mult şi nu mi-a explicat. M-a luat de mână şi mi-a zis că mergem să ne relaxăm. Ni s-au alungit amândurora picioarele şi am făcut un pas mare până am ajuns în alt loc, ca și cum am făcut un salt într-o altă dimensiune. Am ajuns într-un fel de spa. M-am trezit, dar am înţeles sugestia. Există un centru de relaxare la vreo 10 min de blocul nostru. M-am dus la vreo câteva zile la piscină, dar nu mi-a plăcut foarte mult. Am înţeles atunci că îmi e frică de locurile publice.
O altă dată am cerut să trăiesc o retrocogniţie. M-am trezit într-o curte cu un fost coleg de şcoală generală în faţa mea. Îmi vorbea verzi şi uscate, aşa că mi-am dat seama că sunt trează. Atunci l-am întrebat dacă ştie ce este spiritualitatea şi a arătatcomplice din umeri că nu ştie. Dar m-a lăsat în pace să observ ce făceam. Eram un bărbat foarte bătrân şi mergeam cu un toiag (nu baston) printr-o zonă deşertică. Ţineam în mâna stângă o crenguţă cu frunze verzi pe care o puneam în dreptul soarelui să mă umbrească, deşi era foarte mică. Şi am zis: „Doamne, am nevoie de ajutor”, dar m-am trezit.
Pe următoarea nu mi-o amintesc decât foarte vag, dar ştiu că aveam un ajutor care luase chipul actorului Benedict Cumberbatch. Atunci mi-am dat seama că mă ajuta să îmi dezvolt gândirea deductivă şi mi-a zis o ghicitoare: „Ana stă pe jos, cu faţa întinsă pe dos”. Nu mi-am dat seama încă de semnificaţie. Îmi amintesc că eram într-o groapă şi că îl priveam pe actor de jos. El mă ignora complet. Arunca în groapă nişte bucăţi de carne. Eu mă întrebam dacă într-adevăr nu mă vede sau este un actor foarte bun şi mă ignoră intenţionat. A fost un vis foarte real.
Într-o altă experienţă, conştiinţa a preluat o duzină de elemente din ce am zis şi am făcut zi de zi pentru a le pune într-un vis foarte simpatic, conform cu sistemul asociativ particular subconștient. Îmi amintesc mai bine finalul. O fată cobora cu o umbrelă din cer ca Merry Poppins (pe căţelul mic îl cheamă Popi), iar această fată se lăuda că venea dintr-o excursie pe lună (fredonasem atunci foarte des melodia „To the moon and back” de Savage Garden). Ea era, totuşi, foarte needucată (mă gândisem şi la filmul „La Mala Education”) şi încerca să mă umilească pentru că nu aveam bani (tot atunci cântam melodia „Royals” de Lordes), iar eu i-am răspuns ca în basme: „Să nu ne întrecem în bani. În tenis să ne batem? La volei să ne întrecem? Sau la karate să ne luăm?” A fost foarte simpatic.
Sunt multe astfel de experienţe în care eu văd un lucru, dar el semnifică altceva. De exemplu, odată luam trenul către Vama Veche. Eram într-o gară nouă şi modernă, ca un nod feroviar. Multe trenuri plecau de acolo. Era ca o inimă. Când m-am trezit, mi-am dat seama că se referea la inima mea în proces de purificare şi curăţare. Din inimă pleacă mulţi nervi către întreg corpul. Mi-am adus apoi aminte că, atunci când vorbesc despre Vama Veche, vorbesc despre o cişmea-canal numit izvorul fericirii. Aşadar eu luam trenul-curăţam canalul către fericire.
Mă întorc la alte evenimente corelate cu proiecţii ulterioare. Odată, îmi povestea Ana despre frica ei de întuneric. Eu o împingeam din ce în ce mai mult să-mi povestească despre frică, să o descrie cât mai detaliat, să-mi spună despre toată emoţia, aşa încât ea a ajuns să spună că simte ca şi cum este cineva în întuneric careo urmăreşte şi o torturează psihologic. Eu i-am simţit emoţia la nivel energetic. M-am conectat cu corpul ei mental (nu sunt sută la sută sigură că a fost al ei) şi am descărcat de acolo o amintire. Am făcut apoi o scenetă. Intrasem în piela unui bărbat foarte furios care se scobea în fund şi la organele genitale şi în barbă. Mă fâţâiam printr-o bucătărie cu nervozitate şi nu mă puteam hotărî ce să fac. Deschideam o uşă şi coboram pe nişte scări care scârţâiau într-un beci întunecat. Mă uitam la cevaacolo în întuneric. Apoi urcam scările şi mă duceam în bucătărie. Mă încărcam şi mai mult de nervi şi spuneam „Monstrul dracului”. Simţeam nevoia acută să iau uncuţit cu care vroiam să tai în ceva. Luam cuţitul şi coboram din nou în beci. Dar ajutoarele mele nu m-au mai lăsat să continui. Am trecut apoi la purificare. Ştergeam cu mâinile pe corp, pe frunte, pe faţă, pe gât, până în tălpi ca şi cum mă spălam. Era o energie forte urâtă. Un ajutor mi-a donat alta. Ei mi-au zis că nu estenecesar ca eu să preiau această energie.
Tot atunci ajutoarele mi-au spus că îmi pot arăta ce s-a întâmplat, dar că nu e necesar să ştiu. Aşa că, la vreo 3 zile după aceea, în timpul unei experienţe onirice mi-am dat seama că sunt lucidă. A apărut un bărbat a cărui voce am recunoscut-o. Apăruse într-o altă proiecţie. Stăteam cu el lângă o casă din lemn, ca o cabană de munte în pădure. Nu era mare. Părea frig. Pe uşa de la intrare era o bandă galbenă pe care scria „crime scene”. El mi-a spus:
– Te avertizez. Aici a avut loc o scenă a crimei.
– Ca în Hannibal?, l-am întrebat eu.
– Mmmhmm, a răspuns el.
În timp ce ne îndreptam spre uşă, la dreapta mea am observat o folie mare din plastic în care erau acoperite două corpuri, unul mai mare, unul mai micuţ. Amândouă erau înnegrite şi scheletice, ca şi cum carnea se uscase pe oase. Nu arătau mumifiate, ci pur şi simplu deshidratate şi uscate. Mi-am făcut curaj să intru în casă. Am deschis uşa şi am intrat după acel bărbat. Am observat doar două camere. Am avut acut senzaţia că era ca un fel de orfelinat pentru că mi se părea că locuiau mai mulţi copii acolo. Mă uitam în jur, când a intrat un şerif în cameră care m-a întrebat ce este cu mine. Ajutorul meu a strigat la el şi i-a spus că sunt cu el. Şeriful arăta exact ca în filmele americane, cu uniformă, pălărie, stea la piept şi arme la șold.
O fetiţă s-a apropiat de mine şi mi-a zis că o altă fată a făcut ceva. A vorbit despre cea de-a doua fată ca şi cum era sora ei geamănă pentru că am întrebat-o câţi ani are. Mi-a zis că are 12 ani. Am întrebat-o şi despre cea de-a doua. Mi-a răspuns că are 14. Atunci am înţeles că nu erau surori gemene ci, probabil, prietene foarte bune. M-a luat de mână şi m-a dus în cealaltă cameră unde am văzut o altă fetiţă stând pe jos cu picioarele desfăcute. avea părul răvăşit şi era îmbrăcată în nişte pantaloni strimţi. Mi s-a părut foarte drăguţă, dar niciuna nu părea mai mare de 8-10 ani. Se uita în jos şi se juca cu degetele undeva pe podea, în faţa ei, dar se comporta ca şi cum făcuse o mare boacănă. Bărbatul care mă ajuta stătea în faţa ei pe vine. Un pic mai încolo, într-un lighean, în apă, era un bebeluş nou născut. Nu îmi amintesc dacă eraîn viaţă. Bărbatul a întrebat-o:
– Nu a observat nimeni că ai burtică?
Ea a răspuns că nu.
Din păcate, m-am trezit. Nu am simţit ca şi cum am trăit o amintire de-a mea. În niciuna din aceste experienţe tragice nu simt asta. Întotdeauna simt că este cineva care mă ajută să-midezvolt intuiţia, deducţia, puterea de observaţie, dar mai ales empatia şi puterea emoţională.
Apropo de empatie. Într-o altă experienţă, mi-am dat seama că sunt lucidă. Eram într-un oraş, pe întuneric, singură. Când nu sunt cu un ajutor, nu am nici cea mai vagă idee ce să fac şi unde să mă duc. Am vrut să văd un prieten în dimensiunea fizică pentru a-l convinge de experienţa mea. Am început să zbor şi tot aşa, iar lumea din jurul meu se contura după gândurile mele. Îmi construiam propria dimensiune. Am văzut cum o pădure se zugrăveşte chiar în faţa mea pentru că aşa mi-am dorit. Dar de ajuns la el nu mai ajungeam. M-am oprit în mijlocul străzii şi m-am întristat cumplit. Încercam, pe cât posibil, să nu mă trezesc în corp. Simt această tristeţe copleşitoare că nu pot să împart cu cineva aceste experienţe.
– Dacă mă ascultă cineva, am mare nevoie de ajutor, am zis.
Undeva în aer, în apropierea mea, a apărut o luminiţă albastră, ca un licurici. Am întins mâna spre lumină să o prind, dar a zburat la stânga mea şi a început să se deplaseze în ritmul meu după ce şi eu mă calmasem. Astfel am pornit-o împreună într-o plimbare pe trotuarul de pe marginea drumului.
– De ce vrei să-ţi vizitezi prietenul? m-a întrebat luminiţa.) avea o voce de bărbat, dar era ceva neomenesc la ea. Era aceeaşi voce ca cea a bărbatului de la locul crimei)
– Ca să simt empatie, am răspuns eu şi am gândit în acelaşi timp că îl consider şi pe acest prieten al meu orb pentru că nu îmi vede şi înţelege povestea.
– Nu ai avut destule vise în ultima vreme ca să simţi empatie? Mai vrei? mi-a zis licuriciul.
– Simt că de-abia acum învăţ despre empatie, i-am spus eu.
– Şi eu învăţ despre empatie, a zis el.
– Cum? Şi tu înveţi? am fost uimită pentru că am presupus că era un ajutor angelic și divin care ar fi trebuit să ştie ce este aceea empatie.
– Mmhmm, a făcut luminiţa.
– Simt că de-abia acum învăţ despre ea şi despre multe alte lucruri, am continuat, dar apoi m-am trezit.
Revin la alte lucruri pământeşti. Am tot purificat energia masculină, vorbind despre masculii din viaţa mea. Mi se pare absurd să cred că este un bărbat în lume cu careîmi este predestinat să fiu. În timpul unei alte experienţe nocturne mă plimbam la bunicii mei când, deodată, am simţit că sunt trasă de pe pământ în aer, deasupra unei mulţimi de oameni. Stăteam la vreo 20 m deasupra lor cu brațele întinse. Am devenit instantaneu lucidă. Am fost lăsată apoi pe pământ. Am simţit că sunt din nou luată pe sus şi că mă ţinea cineva de mijloc. Atunci mi-am dat seama că este cineva în spatele meu. Îi simţeam prezenţa. Stăteam tot cu mâinile întinse, exact cum arată statuia lui Isus din Rio de Janeiro. Foloseam şi mudra lui Isus, pe cea a iluminării şi binecuvântam mulţimea. Dar am simţit şi mai mult că era cineva în spatele meu. Apoi am auzit o voce de bărbat cum îmi şopteşte la ureche:
– Cati, eu sunt.
A luat o înfăţişare umană, dar nu am recunoscut-o şi nu mi-o amintesc. Mi-a spus că vrea să-mi arate ceva. Am zburat peste case, dar mă ţinea mai mult în braţe. M-am simţit incredibil de protejată. Am ajuns la o camionetă. În spatele remorcii era o ladă mare. Mi-a arătat-o şi mi-a spus să mă bag în ea. Mie mi s-a făcut frică. „Cum am putut să mă las păcălită?”, îmi spuneam. Am crezut că este un intrus. Vroia să mă bage într-o ladă cu vechituri. Aşa că mi-am luat zborul de-acolo la propriu. Acest individ era evident mult mai puternic decât mine. M-a urmărit, dar eu mă lăsam greu prinsă. Am zburat aşa, tot fugărindu-ne unul ppe celălalt, până am ajuns într-un cimitir de vechituri. Am coborât amândoi, iar eu m-am simţit acasă. Acolo locuiau mai multe conştiinţe care se antrenau şi creau. Dar zburătorul acesta mi-a zis practic că sunt una dintre cele mai valoroase vechituri. Când m-am trezit am ştiut că m-a ajutat să înţeleg ce înseamnă conştiinţa hristică şi manifestarea sacrului în profan (sau manifestarea lui Dumnezeu pe pământ).
Mă plângeam într-o zi că nu îmi găsesc un partener de dans care să mă ridice pe sus. La câteva zile după aceea, în timpul nopţii, m-am simţit smulsă din corp, începusem să dansez prin aer, făcând tot felul de scheme de balet. Era şi Ana de față şi i-am spus:
– Cred că am fost balerină într-o viaţă anterioară până la urmă.
Eram dezamăgită pentru că eu am presupus că am fost yoghin şi nu dansatoare. Dar m-am simţit lăsată jos şi atunci mi-am dat seama că nu fusesem singură şi că cineva mă invitasela dans (primisem un gând telepatic cu această invitaţie în ziua când mă plângeam).
Sinceră să fiu, dacă este un ajutor non fizic este mult prea flirtos şi intim cu mine. Niciunul din ajutoarele mele nu se comportă aşa. Nu este conform cu codul lor etic, iar prezenţa acestui individ este foarte intensă. Se simte ca un om proiectat astral. I-am tot analizat pe aceşti băieţi care mi-au plăcut. Îmi tot apare unul căruia nu-i găsesc noima în viaţa mea. Este singurul pe care nu l-am vrut pentru mine pentru că prietena mea cea mai bună din adolescenţă l-a iubit timp de vreo 4 ani de zile. Nu intru în detalii despre toate coincidenţele pe care mi le amintesc care ne-au pus unul pe lângă altul. Nu reuşesc nici să-mi amintesc cum arată. Dar, după cele două întâmplări, el a fost primul care mi-a venit în minte. M-am trezit în noaptea aceea cu sudori reci pe şira spinării, cu inima bătându-mi puternic, dar cu căldură în zona bazinului, în timp ce sufletul arăta mudra adevărului, iar eu muşcam din plapumă de bucurie. Nu ştiu ce să-ţi zic în privinţa acestui om pentru că nu îl cunosc. A stat mereu în faţa mea şi nu l-am putut atinge. Sufletul spune că este singurul pentru care nu am avut gânduri impure. Dar sunt zeci de alţi băieți de care mi-a plăcut mult mai mult.
În timpul unei alte proiecţii, am vrut să merg să-l văd pentru că ştiu unde stă (la 5 minute de blocul nostru). Zburam din nou şi mă săcâia că nu puteam să mă teleportez şi că îmi lua prea mult timp să ajung la el. Atunci am observat chakra a 6a formându-se. Era un vârtej de lumină gălbuie chiar în faţa mea. Simţeam că mă dureau urechile şi că se crează o presiune în creier. Deşi simţeam reacţiile corpului fizic, dorinţa de a ajunge la eel era mai mare, aşa că nu m-am întors în corp. Dar în timpul zborului, cineva m-a ajuns din urmă şi m-a tras de picioare înapoi şi nu m-a lăsat să ajung la destinaţie. Aşa că, în cele din urmă, m-am trezit.
Un motiv întemeiat pentru care îl resping pe acest bărbat este pentru că a fost iubirea din adolescență a prietenei mele. Am propriul cod al eticii care mă împiedică să mă uit la vreun băiat de care le-a plăcut prietenelor mele sau cu care acestea au fost într-o relație. În timpul unei alte experienţe, urma să merg cu familia şi alte câteva persoane într-o excursie. Există multă simbolistică în această experienţă, dar nu intru în detalii. Oricum, ne-am urcat toţi în maşină. Pe bancheta din faţa mea stătea un băiat de care i-a plăcut surorii mele. cu mult timp în urmă. Eu şi el ne-am înţeles foarte bine. Era o chimie evidentă, dar eu mă simţeam foarte stânjenită pentru că ştiam că surorii mele îi plăcuse de el. Iar asta mă oprea din a face orice mișcare spre el. La un moment dat maşina s-a oprit într-un câmp, în apropiere de un deal. Acolo era o mulţime care protesta. Eu ne-am calculat şansele şi am zis că, dacă ne prind, suntem terminaţi. Am luat-o la fugă, dar eu am rămas în urmă. Mulţimea m-a prins. Erau foarte mulţi băieţi între 8 şi 15 ani care se perindau prin faţa mea, cu intenţia vădită de a mă pipăi şi a fi vulgari cu mine. Totuşi, nu mă atingeau. Mi s-a făcut frică de ei şi am vrut să măîntorc în corp, dar m-am răzgândit. Am hotărât să îi înfrunt. Am întins o mână spre ei şi i-am pus pe mut. I-am lăsat doar să se perinde prin faţa mea pentru ca eu să le observ chipurile. Dar, la un moment dat, un cuvânt spus de unul dintre ei a pătruns prin unde şi a ajuns la mine, penetrând scutul meu de protecție. Era forma ştiinţifică a unei mari prostii. Sunt sigură căatunci conştiinţa m-a protejat din a auzi obscenităţi. Eu m-am supărat pe ei şi am strigat:
– Matematică! Limba română! Engleză! Geografie! Vreau să învăţ! De ce nu puteţi să spuneţi asta? Astăzi vreu să iau nota 10! Ia spuneţi-mi cât fac 10 plus 1?
– 11, a spus unul dintre ei.
– Bravo, ai nota 11, i-am spus eu.
Iar până la final mă împrietenisem cu ei. Nu trebuise decât să trec peste piedica pe care prima impresie o simbolizează!
Tot ce ştiu este că acest suflet este real şi ştie, la rândul său, semnele. Într-o zi mi-a trimis energie de la distanţă. Era un pic brută. Se simţea la fel ca în timpul şedinţelor de reiki cu voi, cei de la Jiko. Pe mine m-a bufnit râsul şi am început să urlu în gura mare că este totul o tâmpenie, inclusiv conştiinţele extrafizice, energia de la distanţă şi tot tacâmul. Dar un ajutor mi-a donat energie, doar ca să mi-arate diferenţa. Era foarte fină. Nu mă mai pot îndoi de nimic din toate acestea, mai ales că am scris trei sferturi din email cu voce de copil. Iar când se supără prea tare vorbesc normal. Eu rămân blocată în codul meu etic. Într-o zi, în timpul cinei, mă gândeam la această prietenă a mea şi la simpatia ei pentru acest băiat. Atunci a intrat un ajutor pe frecvența mea care mi-a spuscă va rupe legătura mea cu ea. A trasat o linie mică la baza degetului mic de la ambele mâini. Apoi a desenat un simbol în partea de jos a degetului de la ambele mâini: un triunghi cu un cerc pe mijloc tăiate de o linie dreaptă. Ataşăm o poză ca să vezi simbolul. Am simţit că-mi explodează inima şi că mi se opreşte respiraţia. Cred că s-a produs o dezlegare. Am reuşit să inhalez aer şi să râgâi un blocaj foarte mare. În timpul acestui episod, Ana a început să se simtă slăbită, iar mama a căscattimp de vreo 30 de minute într-una. Oricine a fost acest ajutor a fost extrem de puternic. Mi-a mai transmis ca aş face bine să-mi revizuiesc codul etic personal.
Poate cea mai neobişnuită experienţă a fost următoarea.
Îi spuneam mamei că nu înâeleg de ce sufletul îl lasă pe acest bărbat să se strecoare pe sub pielea mea, dacă greşesc şi nu este el acela. Nu ar fi prima oară când sufletul greşeşte un pic interpretarea informației. Acurateţea interpretării informaţiei depinde de gradul meu de trezire. La scurt timp după aceea am simţit că îmi intră ceva în corp pe sub piele. Oenergie străină. M-am ridicat brusc din pat. Nu aveam deloc control asupra corpului meu. Am început să dansez cu cineva. Am făcut chiar şi o piruetă. Nu era ca în ianuarie, când mă comportam teleghidat, ci pur şi simplu eram controlată mental. Nu îmi făcea rău. Doar dansa cu mine. Simţeam energia lui prezentă lângă mine şi în mine. Dar m-a supărat foarte tare. A fost pentru prima oară, de la trezire încoace, când sufletul a manifestat o aşa indignare. Vorbeam prin semne cu cineva lângă mine şi îi spuneam să nu mai facă niciodată asta, dar prin semne. Nu puteam să mă manifest verbal. Scoteam doar nişte sunete. Îmi făceam un simbol la gât unde se află cordonul de argint. Şi acesta, oricine este, este puternic la rândul lui.
Mai este o experienţă, dar voi povesti doar o parte din ea. În timpul viselor şi proiecţiilor, mă aştept ca feţele oamenilor să se schimonosească. În urmă cu două zile, am observat că un băiat mă urmărea din umbră. Îl cunoşteam. L-am rugat să se apropie ca să îl văd mai bine, dar nu a făcut-o. Îmi zâmbea normal, iar eu mă uitam atent în ochii lui. Am făcut acest lucru foarte rar în viaţa de zi cu zi până la orbire. Nu aveam curajul să mă uit în ochii oamenilor. Dar imaginea lui era intermitentă. Când apărea el, când alt prieten. Amândoi erau prietenoşi. Până când a apărut imaginea unei persoane în vârstă. Avea părul cărunt şi am crezut că era o femeie, dar nu pot să spun sigur. Nu avea ochi. În locul lor erau două cavităţi mari negre. Nu arăta neapărat monstruos, dar era destul de înspăimântător. Mi s-a făcut frică, dar cineva m-a luat de acolo şi am fost dusă în altă parte, dar nu-ţi mai povestesc despre partea asta, pentru că ar trebui să intru foarte adânc în simbolistică şi este foarte mult de scris. Oricum, la final, copilul din mine s-a întorsdin corp ca şi cum a fost bullied, dar am înţeles întreaga experienţă. Încă nu sunt îndeajuns de puternică să mă uit în ochii monştrilor de sub pat şi să îi înfrunt.
Mai sunt atât de multe alte experienţe. De exemplu, mi-ar plăcea să-ţi povestesc cum conştiinţa ne-a arătat mie şi mamei mele, timp de 2 zile, ce înseamnă predestinarea psihologică. Dar este atât de mult de povestit şi incredibil de vast şi trebuie să fi foarte deschis la minte să poţi vedea coincidenţele, să nu te mai condiţionezi şi să nu mai crezi că totul este o absurditate. Dar dacă ţi-ar plăcea să ştii, spune-mi şi am să-ţi povestesc.
Mi-am mai amintit ceva. Copilul interior este foarte jucăuş. Luni am vrut să experimentez şi i-am cerut surorii mele două pachete de cărţi de joc. Am decis ca ele să simbolizeze bani. Vroiam să îi înapoiez celor pe care i-am cunoscut online, diverşi bărbaţi care au încercat să mă cumpere. Le-am mulţumit că mi-au dat acei bani, darcă nu pot să îi mai păstrez pentru că i-am obţinut prin minciună, spunându-le că îi iubesc şi promiţându-le că am să mă mărit cu ei şi alte trăsnăi. Simbolic vorbind, mi-am răscumpărat libertatea faţă de toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut. Din nou am eliminatenergie, mai ales din creier. Mi s-au scurs şiroaie de lacrimi, deşi nu plângeam. Atunci, braţul meu drept s-a lipit de cel stâng în zona încheieturii palmelor ca să consolidez singura legătură care contează.
Aseară mi-am dat seama care este monstrul meu de sub pat. Este vorba de un film numit ”Jeepers Creepers”. În ultima scenă, personajul principal, un puşti, stă dezbrăcat pe un scaun, mort, cu ochii smulşi din cap, iar creatura supranaturală se ascunde în spatele lui şi se uită printre cele două cavităţi din craniu direct în camera de filmat. Este o imaginecare m-a bântuit ani de zile. Dar monstrul meu este puştiul şi nu supranaturalul.
Sperăm că eşti bine. Ana are şi ea propriile trăiri pe care ţi le va scrie în zilele următoare. Să auzim numai de bine.
Cătălina.
