<>
Luni, 10 August 2020
Ursitule,
Am vorbit în repetate rânduri în scrisorile mele precedente despre un frate geamăn al tău care se manifesta în visele mele cu precădere după întâlnirile cu tine, ca un fel de a strica amintirea sublimă a celor câteva clipe petrecute în preajma ta, eu interpretând acest frate geamăn al tău ca fiind un produs al minții subconștiente izvorât din demonii interiori ai relei-voințe și desfrâului, însă această forță care s-a interpătruns în povestea noastră de iubire nu a fost niciodată un produs mental subconștient mecanic și întâmplător, ci unul perfect conștient. Și divin, în ciuda aspectului său sumbru, întunecat și tenebros. Tremură carnea pe mine de frică gândindu-mă la această putere cosmică, dar Tatăl care se află în ascuns îmi spuse deunăzi în timpul meditației: ”Dacă îți vei scoate din cap ranchiuna pe care i-o porți fiindcă te chinuiește, el îți va fi de mare folos în munca de eliberare a conștiinței. El este brațul tău drept și ajutorul tău de nădejde pe care te poți bizui întotdeauna.”
Este cunoscut faptul pe care îl subliniază doctrina gnostică, de exemplu, că Lucifer-Prometeu ține balanța justiției divine în mâini, având cheile asupra cerurilor, asupra pământului și asupra infernurilor, îngerii și demonii tremurând de groază în fața sa, în timp ce egoul se crede mai presus decât Însuși Tatăl. Poți înțelege tu, oare, că eu chiar am îndrăznit să îl numesc pe însuși Luciferul meu particular add-on, adică aplicație, chiar de față cu el, deoarece continuă și acum să mă uimească, să mă surprindă și să mă bulverseze multi-funcționalitatea sa în cadrul micro-cosmosului meu interior? Și, așa cum ursul grizzly a fost trimis la mine în iunie 2006 pentru ca, prin el, să îmi fie aplicată pedeapsa karmică pentru păcatele comise împotriva Spiritului Sfânt și cum, mai apoi, Bryan a fost trimis la mine când această pedeapsă s-a dublat, acum Luceafărul mi-a fost trimis pentru a-mi oferi o ultimă șansă înainte să fiu marcată în frunte cu diagnosticul de ”caz irecuperabil” și să primesc pașaport către infern la sfârșitul vieții.
În repetate rânduri m-a dus până acum în infern, dar nu voi scrie decât despre 3 din aceste călătorii în scrisoarea de față. Prima oară, în urmă cu câteva luni, am călătorit cu el în infernul personal, cel pe care fiecare individ îl are intrinsec în microcosmosul interior, acest loc sinistru pe care l-am descris de atâtea ori în scrisorile mele. Acolo, la un singur semn al său, demonii mei interiori cu care mă lupt de atâta timp erau incinerați într-o clipită, dizolvându-se instantaneu, ca și cum nu existaseră niciodată în morfologia psihicului meu. Însă a doua călătorie, petrecută în dimineața zilei de sâmbătă, 27 iunie, a fost cu mult mai deosebită, dacă ”deosebită” ar putea fi un cuvânt care să descrie o călătorie în infern alături de o prezență sacră.
La începutul acestei experiențe, eram dominată de egoul desfrâului. Nu aveam nicio putere în fața sa, de parcă îmi pierdusem mințile, discernământul și simțul rațiunii. Nu vroiam decât să mă masturbez ca să simt fiorul spasmului orgasmic. Vroiam să îl simt cu orice preț, iar faptul că eram în public, în prezența altor oameni, nu mi-a inhibat impulsul desfrânat în niciun fel. Nu am simțit nici rușine, nici jenă, nici vină față de cei prezenți în preajma mea față de care nu m-am ferit și în fața cărora am început să mă dedau la perversiuni sexuale. Eram aidoma acelor oameni dezgustători pe care îi vezi expunându-see în parcuri sau pe alei dosite și lăturalnice din spatele blocului în fața diverșilor trecători, lipsiți de orice formă de discernământ. Acesta este egoul animalic inconștient căruia prea mulți nefericiți i se închină, numind diversele sale straturi și niveluri sine obișnuit sau sine superior sau sine suprem, crezând cu fermitate că Dumnezeu se găsește în interiorul minții, laolaltă cu demonii inconștienți și subconștienți și cu instinctele animalice bestialice!
Dar nu am apucat să încep bine desfrânarea că Lucifer a apărut din seninul seninului, luându-mă în brațe și smulgându-mă din scena aceea scandaloasă, îndrăznind chiar a mă săruta pe obraz, întocmai cum se sărută rușii când se salută, ca și cum eram cunoștințe vechi. Am coborât mai apoi cu el spre nucleul pământului unde diverse doctrine religioase și spirituale plasează locația precisă a infernului din cauza focului creator, purificator și mistuitor ce guvernează acest loc din măruntaiele planetei, scufundându-ne treptat-treptat în scoarța terestră și parcurgând diverse cercuri ale infernului dantesc. Nu am idee în care cerc am ajuns mai precis, dar puteam vedea niveluri și niveluri suprapuse unele peste altele în interiorul cărora un fel de existență foarte asemănătoare vieții pământești se desfășura nestingherită, prinzând milioane și milioane de suflete în acei curenți de energie. Nu, nu am văzut pe nicăieri, în niciun strat, suflete fierbând în cazane, în timp ce demoni cu coarne, copite, cozi și furci dansează lugubru în jurul acestora, râzând și batjocorind lamentările funebre și sinistre ale păcătoșilor, așa cum prezintă iconografia imagistică religioasă infernul, dar nici nu contest că există. În schimb, am văzut locuri unde existența, foarte asemănătoare celei pământești, era cu mult mai solidă, mai materială, mai densă, mai apăsătoare, mai înfiorătoare, mai infernală și mai greu de îndurat. Cei care spun că iadul se află pe pământ habar nu au ce spun căci ce mi-au văzut ochii acolo nu pot descrie cu ușurință fiindcă ce am văzut este o nimica toată față de ce am simțit înăuntrul sufletului meu. Cert este că ajunseserăm într-un fel de stat în care ultra-violența domnea în fiecare ungher. Nu existau reguli, legi, tribunale, judecători, avocați, martori sau justiție, orice fărădelege petrecându-se în văzul tuturor, fără a exista consecințe pentru infractori precum se întâmplă în lumea vizibilă, referindu-mă, desigur, la pedeapsă și la închisoare. Ucigașii, răpitorii, violatorii, dealer-ii de droguri erau la ei acasă, având liberă circulație la crime de orice fel. Când am trecut prin dreptul unui grup de ceea ce păreau a fi niște borfași de cea mai joasă speță, precum niște proxeneți care răpeau fete în văzul tuturor pentru prostituție și sclavie sexuală, unul din ei i se adresă lui Lucifer:
– Asta este a ta? referindu-se, desigur, la mine ca și cum puseseră ochii pe mine întrucât corespundeam criteriilor lor de selectare a victimelor.
– Da! zise Luceafărul, râzând diabolic și sinistru, ceea ce avu darul de a-i îndepărta pe ceilalți care părură să recunoască, după toate aparențele, rangul superior al însoțitorului meu.
Pe mine nu mă înspăimântă vocea sa sinistră, atât de diferită de vocea sublimă și divină cu care îmi vorbește în vise , mai mult fiindcă mă simțeam într-un mod tare straniu în deplină siguranță alături de el în timp ce ne-am continuat călătoria în infern, călătorie pentru care manifestam o deosebită curiozitate. De ce? Fiindcă observasem că ceva foarte, dar foarte neobișnuit se petrecea cu energia acelui loc care părea să purifice. Energia care guverna acel spațiu era pur și simplu ca acetona care curăță oja de pe unghii! Când m-am uitat la mâinile mele, am văzut că ceea ce părea a fi epiderma se topea încetul cu încetul, energia electrică a acelei dimensiuni atingând țesutul de sub piele cu repeziciune, dizolvându-l și purificându-l. În locc de piele, carne, oase și cartilaje, mi-am văzut interiorul palmelor transformându-se într-o masă de energie strălucitoare și vibrantă. Nu îmi venea a-mi crede ochilor, însă simțământul de eliberare a conștiinței care mă cuprindea ca efect al dizolvării energiei toxice acumulată în mâinile mele nu putea fi o iluzie. Mâinile pe care atâta amar de vreme le-am folosit ca să comit gravul păcat al masturbării, grav păcat făcut împotriva Spiritului Sfânt, începuseră să se curețe de acest netrebnic obicei, energia purificatoare a acelui loc atacând însuși demonul desfrâului din interiorul meu. Atâta energie purificatoare nu am simțit niciodată până acum, deși trebuie să faci tot efortul să mă crezi când îți spun că energia pe care o simt zi de zi în fiecare atom al corpului meu este atât de puternică și de eficientă, încât esența sufletului meu să se elibereze întrucâtva din ego! Îți reamintesc faptul că vorbesc ca un copil de la sfârșitul lui 2015 și că doar foarte puțini înțeleg ce este această voce de copil! Dar ce am simțit acolo, jos, în adâncul pământului, nu a fost din această lume! De aceea sunt 100% convinsă că această călătorie s-a petrecut, într-adevăr, în iadul comun, deci în infernurile atomice ale naturii, toate detaliile insolitului eveniment fiind așa de diferite de cele care însoțesc coborârile mele în infernul personal!
– Uite, mi se dezintegreează degetele! am exclamat plină de entuziasm către Lucifer fiindcă era absolut uluitor și incredibil să privesc la masa sclipitoare ce se ivea sub epidermă, în timp ce sentimentul de eliberare ce mă însoțea era atât de pronunțat în conștiința mea, ca și cum energia acelui loc lua asupra sa povara păcatelor mele.
– Foarte bine! Înseamnă că ești unde trebuie să fii! îmi spuse el, flancându-mă în continuare ca un scut întrucât energii sinistre ne ieșeau mereu în cale ca să ne atace.
”În infern? În infern îmi este locul DOAR fiindcă mă masturbez? Ei, asta-i bună!” N-ai tinde și tu să crezi astfel, batjocorind experieența mea și luând-o în râs? Și, totuși, în infernul comun am fost, negreșit că acolo am fost dusă ca să văd unde pot ajunge cei care comit astfel de păcate legate de sex, ele fiind păcate comise împotriva Spiritului Sfânt, eu numărându-mă printre acești netrebnici nefericiți fiindcă mai presus decât oricare altă învățătură, era limpede că Lucifer a vrut să îmi arate unde îmi este mie locul dacă nu curm aceste crude obiceiuri care ucid sufletul din interior. Nu, nu m-am întors vindecată în întregime de acolo, dar cert este că o schimbare tot s-a produs în interiorul sufletului meu căci a vedea atâta violență, dezolare și amărăciune într-un singur loc nu are cum să nu te marcheze.
Degeaba am spus mai sus că demonii cu chip de borfași și de prooxeneți își așteptau victimele la colț de stradă fără frica represaliilor, căci acolo nu existau legi, justiție, judecători sau închisori. Nimeni nu era o victimă inocentă, niciun suflet nu era răpit și trimis la prostituție din întâmplare, toate sufletele se aflau în locul potrivit, conform cu gravitatea păcatelor comise. Iar pe mine mă tulbură profund să văd cu proprii ochi unde îmi este locul pentru niște chestiuni pe care le-am crezut banale și lipsite de importanță, precum sunt masturbarea, deviațiile sexuale de genul el+ea+ea sau ea+el+el și jocurile erotice concepute pentru condimentarea actului intim atunci când intervin rutina și plictiseala fiindcă iubirea dintre el și ea nu mai este suficientă ca să mențină vie flacăra dragostei sau concubinajul, libertinajul, rebeliunea, teribilismul, hippiotismul de tipul ”make love, not war”, chiar dacă asta înseamnă sex și copii în afara căsătoriei, adeseori chiar cu mai mulți parteneri, fie de ocazie, fie de lungă durată, etc. Sau chiar orgasmul! Tu știai, ursitule, că orgasmul propriu-zis este un păcat comis împotriva Spiritului Sfânt? Află că este interzis de Legea Divină! Nimic din toate astea nu mi s-a părut vreodată greșit fiindcă nu am avut niciodată construite valori etice și spirituale despre nimic, cu toată știința de carte acumulată în memoria mea cu care atâta m-am mândrit, dar care nu mi-a servit la mare lucru!, cu excepția scufundării mai profunde în abisul minții! Și, dacă vrei să știi un secret, ursitule, află că de ajuns tot am ajuns în ghearele acestor monștri cu chip de om în timpul altor coborâri în infernul personal despre care mi-a fost mult prea frică și rușine să mai scriu, episoade în care nu am mai ”beneficiat” nici de scutul protector al lui Lucifer, nici de ”dușul” purificator al energiei Mamei Divine Cosmice, trebuind, prin urmare, să trăiesc în conștiința mea și în sufletul meu toată tragedia legată de pedeapsa pentru păcate relaționate cu sexul. În timpul acestor experiențe am fost răpită, bătută, abuzată, violată și supusă la cele mai violente, brutale, macabre, josnice și denigrante perversiuni sexuale în care am putut recunoaște și identifica toată gama de scârboșenii învățate și profesate ca model de videochat și nu numai. Tot ce am îndurat ca femeie, nu numai ca performer de videochat, ci mai ales ca femeie care trăiește coșmarul fiecărei zile într-o lume patriarhală dominată de misoginism și sexism am trăit de o mie de ori mai intens acolo, jos, în iadul meu personal, acolo unde realul este mai real decât orice formă de realitate materială solidă și vizibilă!
A treia coborâre în infern s-a petrecut în contextul celui personal. În timpul experienței onirice respective, eul desfrânat proiecta o fantezie erotică în spațiul astral, concepând-o până în cele mai mici detalii. Eram într-o casă, lăsându-mă pradă impulsurilor în patul plăcerilor în jocuri perverse făcute când ești celibatar. Îmi profanam și chinuiam trupul cu tot felul de jucării mizerabile într-o orgie macabră. Mi-aș pune singură căluș la gură ca în jocurile de sado-masochism ca să tac dacăă aș simți că exagerez descriind acest ego, dar când în mâini mi-a apărut un țăruș pe care era gata-gata să îl folosesc drept jucărie sexuală ca și cum eram o vampiroaică din True Blood, Lucifer și-a făcut din nou simțită prezența.
– Nu mai poate omul să mai facă nimic că imediat apari tu! m-am rățoit la el cu venin pe buze fiindcă în interiorul eului desfrâului îl percepeam ca pe un obstacol, ca pe un impediment în exercitarea liberului meu arbitru conform cu voința personală și cu dorințele și plăcerile proprii, dar mai ales a dreptului de a păcătui. Tu chiar ești aici tot timpul? am întrebat, însă, cu multă uimire și surpriză observând viteza sa de reacție fiindcă am remarcat din atâtea întrevederi cu el că prezența sa aproape că s-a permanentizat în visele mele.
– Ei, nici chiar tot timpul, dar vin când mă trimite Tatăl, spuse Lucifer.
După care se apropie de un dulap din cameră și șterse cu degetul un strat gros de praf de pe rafturi, spunându-mi:
– Tu poți pune mâna, dar nu știi ce fel de microbi poți lua.
Stând așa în fața lui, complet despuiată și cu țărușul în mână, am știut de cum mi-a spus aceste cuvinte că se referă la karma saya, anume karma sexuală pentru care plătesc acum prin suferință manifestată prin ghinion în dragoste, cum se spune în limbaj comun. În acest tip de karma intră și situațiile când poți avea mai mulți parteneri sexuali, tu putând să sfârșești prin a plăti pentru greșelile partenerilor tăi. E cunoscut în terapiile cu bioenergie că relațiile sexuale cu mai mulți parteneri sunt foarte periculoase și nocive deoarece energiile celor doi se cuplează în timpul actului intim, atomi ai energiei unuia ajungând la celălalt. Dacă partenerii se schimbă, acești atomi pot ajunge de la vechiul partener la cel nou prin participantul intermediar care joacă rolul de purtător de microbi. Din acest motiv frazeologia pronunțată de Lucifer m-a pus mult pe gânduri deoarece nu pot să nu îmi pun întrebarea: ”Care din ei, din foștii mei parteneri, să fie iubitorul de vampiri de la care să mă fi molipsit cu excesul de deviație sexuală din cauza căreia să mă fi transformat într-o așa de excentrică făptură?”
Terapeuții bioenergeticieni sunt și ei la fel de responsabili ca partenerii sexuali care nu se protejează ( nu mă refer prin asta la prezervative, sterilete sau anticoncepționale ), terapeuții putând pune mâna pe un pacient ca să ia o energie nocivă pe care ba o vor purta ei, ba o vor da altui pacient de fac neghiobia de a nu se deconecta de la energia unui pacient, sărind peste acest pas și ignorându-l fiindcă nu îi acordă importanță reală. Și toate astea se întâmplă fiindcă nu știm nici să ne protejăm, nici săă ne purificăm energia. De pus mâna cu scop terapeutic nu am pus mâna decât pe un număr foarte restrâns de persoane care nu însumează decât degetele de la o mână și dintre toți numai unul a recunoscut deschis, de la bun început, că este un sadic din fire, în timp ce nici eu nu voi nega că tot ce am făcut până acum nu a fost decât să bravez în privința energiei, lipsindu-mi cu desăvârșire cunoștințele teoretice despre aripa aceasta de terapii. Vreau să spun prin asta că nu am nicio idee cum să mă deconectez de la energia altei persoane pentru a evita să fiu consumată de vie de către virușii săi mentali și energetici. Reciproca se aplică, se subînțelege!
De aceea am știut că Luceafărul îmi mai spunea, printre altele, că zicala ”Timpul le vindecă pe toate” e o mare cacealmea, timpul neputând vindeca nimic întrucât egoul și energiile toxice, inhibate și refulate, se scufundă în subconștient, fără a dispărea însă din psihicul nostru.
Atunci el m-a luat de mână și m-a condus către o ușă care părea a duce către subsolul casei. Mi-a dat un brânci, iar eu m-am dus de-a berbeleacul în jos, căzând într-o mare de întuneric. Și, dintr-o dată, m-a cuprins același sentiment neliniștitor și înfricoșător pe care îl simt ori de câte ori mă aflu în infernul personal. Eram iarăși acolo, în propria mocirlă psihologică, emoțională și energetică. Aceiași demoni apărură din întuneric, căpătând aceeași formă ca a unor umbre cenușii, iar frica și panica mă paralizară cu totul fiindcă umbrele acestea mă împresurau, venind înspre mine de peste tot. Numai acolo nu vroiam să fiu! Un demon pe rând pot înfrunta, dar să mă trezesc luptând cu întreaga armată de euri de la subsolul casei era prea de tot! Mă simțeam descurajată, descumpănită și înfrântă înainte ca lupta să fi început măcar! Dar Lucifer veni iarăși și mă scoase din iadul personal și parcă niciodată până acum nu am mai simțit atât de pronunțată diferența aceasta dintre diversele compartimente ale microcosmosului particular. Ce odios, dizgrațios, virulent, amețitor și confuz fusese la subsol, înfruntând propriul zgomot mental și ce liniștitor era la etajele superioare ale casei ce nu puteau simboliza decât aspectele elevate ale Ființei Divine. Iată, deci, cum Lucifer mi-a arătat că timpul nu vindecă nimic, durerile și suferințele noastre transformându-se în creaturi subconștiente și inconștiente care, în loc să dispară, distruse de scurgerea timpului, așa cum ne-ar plăcea nouă să se întâmple, rămân captive în subsolul minților noastre, rozâmdu-ne din interior precum rod moliile, termitele, viermii și șobolanii fundația casei, șubrezind-o și făcând-o bună de nimic!Aceasta simbolizează subconștientul și inconștientul pentru Ființa Divină!
Dar, așa cum am afirmat într-un paragraf anterior, egoului nu îi este frică de nimic, crezându-se chiar mai presus decât Tatăl. Și, potrivit propriilor observații, mi-am văzut josnicia și mârșăvia în eegoul animalic al desfrâului. Identificându-mă cu acesta și exprimându-mă prin el, în loc să mă căiesc după crudele adevăruri pe care Luceafărul mi le-a arătat, am încercat să îl mituiesc și să îl șantajez emoțional pe Lucifer, explicându-mă și justificându-mă, dar văzând că nu aveam sorți de izbândă pentru a fi iertată, izbăvită și mâântuită în fața implacabilei exigențe a lui Lucifer, am încercat să mă transform într-un proces mental obscur oarecare și să mă ascund în subconștient spre a nu fi vreodată găsită, dezgropată, disecată și anihilată fiindcă e cazul să o spun cu deplină credință că egoul degeaba caută mântuirea. Mântuirea nu este pentru ego, ci pentru suflet!
Aproape că nici nu-mi vine a crede că sunt atât de perfect capabilă de a încerca să îl păcălesc pe cel mai viclean dintre vicleni! Atât de mult să fi căzut în dizgrație, în subtilitățile și în subterfugiile egoului, încât să nu dau încă semne de căință în profunzimile scufundate ale subconștieentului și inconștientului? Trebuie că este așa, trebuie că sufăr și de viclenie, altfel de ce simt acest impuls care măă presează din interior cu atâta dibăcie și finețe că mai-mai că îmi vine să dau vina pe foștii mei iubiți pentru eșecul meu generalizat de până acum fiindcă m-am molipsit de la ei cu virușii lor mentali și energetici pentru care am ajuns să plătesc karma fără de voia mea, în loc să îmi asum vina și răspunderea pentru cele întâmplate? În fond, nu am fost niciodată târâtă cu forța în patul nimănui, așa cum nici nu am fost forțată de către nimeni să mă uit la filme și seriale cu vampiri, cu toate că eram perfect conștientă de faptul că întregul conținut la care priveam era otravă pură pentru psihic!
”Prin frică nu te pot corecta, dar prin suferință și durere pot!”, îmi spuse Lucifer într-un rând, reamintindu-mi că nimic nu este oferit gratuit în Univers, totul având un preț. ”Celui căruia nu i se datorează nimic nu i se dă nimic.” Și parcă trupul mă doare mai rău ca oricând, călătoriile acestea în infernuri nerămânând fărăă urmări fiindcă energia mea a fost atinsă de vibrații mai puternice, dar zău că, ori de câte ori sunt dominată de egoul desfrâului, iar el îmi arată trapa din podea care duce la subsol unde știu că se află izolată toată armata mea de demoni interiori, mă cuprinde groaza știind că aș putea ajunge acolo unde nimeni nu ar vrea să fie singur, fără de niciun aliat.
Grozav de scump este prețul pe care îl plătesc pentru a fi atinsă în sufletul meu de realul și autenticul simțământ al iubirii. Te întrebi dacă merită să am contact cu toate aceste orori numai pentru a fi capabilă de a iubi din toată inima mea, din tot sufletul meu și din tot cugetul meu? Îți mărturisesc că merită cu vârf și îndesat. Am văzut alternativa oglindită în energia luciferică, reversul monedei dacă nu continui să mă spăl pe dinăuntru cu înnălbitorul Mamei Divine Kundalini. Am văzut adevărata față a desfrâului manifestată într-o creatură de culoare neagră ca tăciunele, cu părul măciucă și ochi bulbucați, cu înfățișarea desfigurată și atât de hâdă, încât cu greu ai putea să accepți că există în tine. Și, totuși, în mine își are sălașul această energie, nu în exteriorul meu. Cu această bestie abrutizată trăind în interiorul psihicului meu, poți tu să fii balaurul balaurilor, dragonul dragonilor, prințul prinților, Făt-Frumos din Lacrimă sau mai știu eu cine că tot degeaba. Mintea mea nu ar înceta să se gândească la vecinul de lângă sau la alte posibilități!
De aceea mă întreb și tot întreb, ursitule, dacă și tu faci această muncă interioară despre care am scris și tot scris. Sau te-ai culcat pe o ureche, crezând și tu ca mulți alții că timpul le va soluționa și vindeca pe toate, intenționând, prin urmare, să îmi bați la ușă fără să te fi spălat pe mâini în prealabil, cu toate că trebușoara asta a devenit regulă oficială impusă de guvern în aceste timpuri de mari încercări prin care trece umanitatea?
Bibliografie:
”Da, există infern, există Diavol, există karma” – Maestrul Samael Aun Weor
”Cartea morților – Dincolo de moarte” – Maestrul Samael Aun Weor
”Enigmele morții” – Maestrul Samael Aun Weor