<>
Miercuri, 08 Septembrie 2021
A trecut o săptămână de la cele descrise în scrisorile anterioare, iar eu nu m-am dezmeticit încă din uluiala pe care am trăit-o joi seara, în urmă cu o săptămână. În cursul acelei zile mi se făcuse limpede că eram testată în lumile interne suprasensibile, fapt ce mi-a fost confirmat în timp ce meditam, un text oarecare la care am ajuns întâmplător ajutându-mă să definesc conținutul și scopul acestor probe:
1. Testul umbrelor – a fost primul din serie, test în timpul căruia a trebuit să îmi arăt disponibilitatea de a coborî în infern din proprie inițiativă, cu scopul de a-mi ucide defectele și demonii interiori.
2. Testul nebuniei – a fost al doilea din serie, trebuind prin această probă să arăt că nu mă tem de nebunie, așa cum nici nu mă tem să fiu numită și văzută ca o nebună de către semenii mei în relație cu învățătura spirituală a cărei adeptă sunt și despre care nădăjduiesc să le vorbesc public și deschis celorlalți, acesta fiind un drept care se câștigă legitim, în acord cu Voia Tatălui, frica de a fi numit nebun fiind un impediment în primirea și împlinirea acestei sarcini. Căci boala acestui secol nu este nebunia, ci frica de nebunie.
3. Testul Lojei Negre – a fost al treilea test, dar nu și cel de pe urmă, prin care a trebuit să dovedesc antipatie față de adepții Lojei Negre, așa cum a trebuit să dovedesc milă pentru acei adepți rătăciți dintre ei care încă mai păstrează o frimitură de esență sufletească neîntinată în adâncul psihicului lor, fiindcă aceștia sunt suflete care încă se mai pot căi și care încă mai pot fi salvate, însă aș vrea să subliniez că „„antipatie„ este un cuvânt mult prea indulgent pe care l-am folosit ca să descriu condiția ce mi s-a cerut pentru ca eu să primesc îngăduința de a vorbi deschis despre învățătura spirituală gnostică. Mai precis, mi-a fost testată disponibilitatea de a lupta, în mod practic și activ, împotriva Lojei Negre.
Și pentru că am trecut de aceste trei probe, cu chiu, cu vai, teste care nu au fost decât un sumar al lungii perioade de probă a ultimilor 5-6 ani, joi noaptea mi-am primit răsplata, iar Ființa Profundă mi s-a arătat în cursul meditației, lucru pe care am nădăjduit să îl primesc deja de câțiva ani buni, în ciuda faptului că Monada Divină a stabilit suficiente conexiuni intime cu mine încât să îmi ofer luxul de a spune că mi-a fost mereu alături, ghidându-mă și lucrând temeinic asupra mea. Dar niciodată nu mi-a arătat adevărata Sa înfățișare, întotdeauna reprezentându-Se pe sine sub forma unor femei simple, obișnuite. Și nu numai, căci multe sunt aspectele Ființei Reale Interioare sub forma cărora se poate arăta!
Dar joi noaptea mi-a făcut acest dar fără putință de a fi descris ca să exprime toată bucuria și binele pe care Ființa Profundă le-a făcut față de mine deoarece imaginea Sa cu desăvârșire divină a creat o extrem de puternică impresie în suflet, iar de o săptămână încoace trăiesc o stare emoțională conflictuală generală, neputând să cred ce am văzut cu ochii mei și ce am simțit cu inima mea și crezând cu tot sufletul în același timp, împărțită între mândria de a fi sufletul uman al acelei Ființe Divine sau cel puțin esența minusculă a sufletului Său și copleșitoarea rușine că nu am făcut cinste numelui Său, karma mea fiind dovada că m-am îndepărtat în mod periculos de Ființa Profundă și de drum.
Și când am meditat la sensul acestor teste joi noaptea, am perceput o rază de lumină coborând din Cer care, apropiindu-se grabnic de mine, a luat înfățișarea unui înger desăvârșit de frumos. Era o femeie cu părul blond spre galben și scurt, cu un aspect foarte impunător și sever, cu statură înaltă și puternică, cu trăsături cumva masculine care îi mascau destul de mult feminitatea pe care nu o putea, însă, tăgădui întru totul. Însă tot atât de bine aș putea spune că era un androgin, ia numai ochiul meu să își fi dorit să vadă mai mult din natura feminină a Ființei mele Profunde decât natura Sa masculină!
Știu că fac exces de zel descriind toate aceste detalii, ca și cum fac caracterizarea unui personaj de basm conform cu criteriile și tehnicile învățate la școală, dar altfel nu pot defini impresia pe care mi-a imprimat-o în suflet a puternicelor și uriașelor Sale trăsături! Așadar, avea o pereche de aripi albe imense, atât de mari erau că umpleau cadrul, dar acest fapt mi s-a părut cel mai firesc lucru cu putință. În afara aripilor mai purta la șold, în partea dreaptă, prinsă de o curea care îi lega mijlocul, o imensă spadă cu vârful ușor arcuit pe care o ținea în teacă. Numai culoarea tunicii Sale nu mi-o pot aminti, însă cred că mi-aș fi amintit dacă ar fi fost o culoare stridentă, dar nu pot face nimic ca să îmi amintesc, oricât mi-am stors creierul de atunci ca să reproduc în memorie imaginea Ființei Profunde, a Monadei mele Divine, a Maestrului meu intim.
Dar ce îmi amintesc neînchipuit de bine este severitatea pe care înfățișarea Sa o exprima, ceea ce contrastează foarte puternic cu credința subconștientă comună că un înger ar trebui să exprime blândețe și gingășie. Nu e cazul să spun că frumusețe și perfecțiune exprima din belșug fiindcă este de la sine înțeles, dar acea autoritate îi era atât de întipărită pe chip că nu m-am putut îndoi că nu un războinic mi se arăta, chiar dacă unul născut pe raza iubirii a arhanghelului Uriel. Iar în afara acestei autorități, mi-am amintit, văzând reprezentarea Ființei mele Profunde, că trăsăturile Sale îmi erau foarte familiare, că acest chip cu care mi se arăta era un chip pe care de multe ori mi-l arătase în cursul acelor intermitențe, când împrumuta succesiv chipuri de femei simple și obișnuite. Era chipul aceluiași înger pe care l-am invocat să îmi vină în ajutor în lupta cu demonul Taj, demonul Dorinței. Însă mare, mare mi-e păcatul, Bunule Dumnezeu, zicând că numai autoritate exprima prin prezența Sa fiindcă mila și iubirea Îi zugrăveau tot atât de bine trăsăturile care m-au impresionat extrem de mult!
N-a fost necesar să îmi adreseze niciun cuvânt, era deja prea mult ce îmi arăta, dar folosindu-se de legătura intimă cu mine, mi-a făcut cunoscut faptul că avea să își continuie lucrarea asupra mea fiindcă primisem acest drept, trecând acest prag al acestor trei probe, urmând a se concentra pe centrul meu instinctiv pentru a remodela frica, „acea frică instinctuală ce se formează înainte de discernământ și de deliberare„, precum a descris-o Maestrul interior. În fond, toate aceste trei teste avuseseră legătură cu frica, fapt evidențiat mai ales în cursul celei de-a patra experiențe în cursul căreia am intrat în contact cu frica în sine, acest lucru explicând de ce am simțit o intensă activitate electrică în chakra rădăcină și în chakra sexuală în ultimele două săptămâni, mai precis din noaptea în care am simțit o cantitate foarte mare de curent electric izvorând din ovarul meu stâng. Acel curent electric a fost plugul cu care Maestrul interior a arat în pământul meu filozofic, de-a lungul canalului rece, declanșând testele al căror conținut l-am descris în aceste pagini din urmă, teste al căror rost nu a fost corelat numai cu primirea îngăduinței de a-mi face publice scrisorile în care am descris atâtea zeci de experiențe mistice și spirituale care mi-au fost date, ci și cu câștigarea dreptului de a-mi fi permis să continui pe drumul de inițiere spirituală, trebuind să aștept foarte mulți ani pentru ca cererea mea să fie aprobată, în tot acest timp trebuind să aduc numeroase dovezi de loialitate și de bună-credință.
Dar intuiția îmi spune că nu s-a terminat perioada de testare nicidecum aici, greul de-abia de acum având să îmi fie pus de-a curmezișul în cale. Căci altfel cum s-ar putea căli sufletul spre a se metamorfoza într-un înger războinic? Unul plin de iubire, de frumusețe și de gingășie, desigur, dar negreșit războinic din fire!