<>
Joi, 25 Octombrie 2018
Zburătorule,
Revin cu o nouă epistolă în care am de gând să consemnez alte amintiri nocturne pe care le am cu tine, înainte ca acestea să se șteargă din memorie care deja dă semne de slăbiciune. Nu îmi amintesc cu exactitate dacă am consemnat deja în scris aceste episoade. Au fost așa de multe, iar eu am scris surprinzător de mult și de cuprinzător. Mai mult mistic și mai puțin material, pământean. Sper totuși din toată inima că tot materialul adunat de mine aici are o valoare cât de cât pentru Univers, lucru care mi-ar permite, cred eu, să îmi negociez karma la tribunalul divin, în fața lui Anubis și a celorlalți 42 de judecători divini. Știu și eu? Altceva nu am putut face și altceva nu mi-a recomandat Ființa profundă să fac decât să scriu. Să îți scriu ție mai ales, sperând în tot acest timp că, făcând așa, voi reuși să mă eliberez emoțional de demonii trecutului sau cel puțin să îi țin sub control, că voi reuși să văd mai obiectiv lucrurile, că îți voi ține companie în timp ce ești pe câmpul de luptă ducându-ți propriile bătălii de care eu una nu am habar. Și mi se pare că tocmai așa trebuia să fie. Eu să nu fi avut nicio cunoștință despre luptele tale interioare (sau chiar și exterioare). Ca să întăresc această ultimă afirmație, află că am mai avut o frântură de amintire dintr-o viață anterioară, dar despre care nu pot scrie mai mult pentru că nu a fost decât o senzație confuză despre o circumstanță ambiguă în care au fost implicate rudele mele. Karma de familie.
Așa că aș face mai bine să scriu despre lucruri pe care mi le amintesc mai bine. Ca de exemplu, aseară, înainte să adorm, am cerut mamei divine Kundalini să îmi permită să mă conectez cu corpul tău mental prin cordonul ombilical ce ne leagă pentru că îmi doream din toată inima să aflu ce simți și ce crezi tu despre orice. Nu vroiam să captez un adevăr divin, ci un fapt subiectiv care să îți aparțină. Așa m-am lăsat să alunec în vis, implorând cerurile să îmi îndeplinească dorința. Nici nu mai știu când a început visul, dar destul de repede după ce am închis ochii. Nici nu îmi mai amintesc secvențele de la început. Dar eram cu mama și cu sora mea. Ne uitam la ecranul unui televizor pe care se derula o înregistrare video cu tine. Tu nu erai chiar tu, așa cum mi te amintesc de la 20 de ani, când te-am văzut ultima oară, dar repet că până și această imagine a ta din trecut este destul de ambiguă în memoria mea. În visul meu de azi-noapte arătai ca un mix de Marius, de Abed din serialul Community, de Ali G. pentru că purtai niște ochelari asemănători celor purtați de acest personaj ridicol. Și să nu uit că mai aveai ceva și din cântărețul Xavier Naidoo cu care te-am asociat ca fizionomie când eram puști. Erai îmbrăcat cu haine groase d iarnă, purtai inclusiv fes și mănuși. Ningea, iar tu dădeai zăpada laoparte. Aveai o lopată cât toate zilele în mâini și te îndeletniceai cu acest sport atât de solicitant. Între timp mai făceai și oameni de zăpadă pe marginea șanțului. Apoi te-ai oprit și te-ai întors cu fața spre cameră.
– Te iubesc, Cătălina, frumoaso, au fost perlele și nestematele care ți-au ieșit pe gură.
Eu eram buimacă și înainte să mă dezmeticesc din această reverie, cu toate că deja începusem să observ insolitul manifestării și să îmi dau, deci, seama că trebuie să fie o transmisie difuzată de către ființa profundă, am fost smulsă din acel context și dusă într-o cameră. Era un dormitor foarte frumos amenajat și mobilat. Vedeam o lumină difuză de la niște veioze așezate pe două noptiere aflate de-a dreapta și de-a stânga unui pat imens, lipit pe centrul unui perete. În tot acest timp difuzarea decorului fusese însoțită de o voce care îmi transmitea telepatic:
– Și asta nu e totul. E vorba de 4, nu de 1.
Nu mi-am dat seama imediat la ce se referea, dar am continuat să privesc cu interes deosebit la această scenă. Din pat, de sub plapumă și cuverturi, ceva a început să se miște deodată. Cineva a dat învelitorile la o parte. Se auzise un fel de zgomot în împrejurimi, undeva în exteriorul camerei. Dar nu eram decât noi doi ieșind de sub plapumă. Amândoi aveam părul cam încărunțit, dar într-un mod ușor cam falsificat, ca și cum întreaga scenă era regizată. Părul meu mai ales era ridicol de nostim, cu șuvițe albe și negre alternând unele între celelalte. Eram îmbrăcați destul de gros, în pijamale, ca și cum în cameră și în casă era frig. Eu eram pe partea dreaptă a patului, iar tu pe stânga, cum privești patul din față.
Stăteam amândoi treji când, deodată, a pătruns în cameră sursa zgomotului de dinainte. Intraseră pe ușa dormitorului în miez de noapte o droaie de copii. Erau 3, unul mai drăgălaș și mai năzdrăvan ca celălalt. Cea mai mare era cea pentru care am primit Bunavestire pe 13 Septembrie 2015. Avea vreo 9 ani și semăna în totalitate cu mine. Avea până și părul identic cu al meu, cu tot cu șuvițele albe și negre. Se vedea cât de colo că era fata mamei. Urma apoi un băiețandru de vreo 6-7 ani, apoi unul tare micuț de vreo 2 ani despre care nu mi-am dat seama dacă era fată sau băiat. Toți 3 s-au aruncat în patul nostru, peste noi, dar mărturisesc că acesta micuț din urmă m-a înduioșat cel mai mult. Se aruncase și el cu chiu cu vai în pat, dar fiind atât de pitic, s-a blocat la mijloc. Nu se putea târî pe plapumă și rămăsese înțepenit locului pe burtică. Începuse să dea din mânuțe și din piciorușe și să orăcăie din toți plămânii, mititelul. Cât era de drăgălaș ! Mi se pare că al patrulea era în pântecul meu !
Totuși, era ceva ciudat în atmosferă. Toți eram îmbrăcați foarte gros, ca și cum nu ardea focul în casa noastră. Cred că acest detaliu este extrem de important, pentru că focul este simbol al energiei materne divine, Kundalini. O casa în care nu arde focul etern al zeiței mamă este sortită eșecului, în credința mea. Trebuie să mai fie și altă simbolistică, dar mă opresc aici cu interpretarea, având în vedere faptul că implorasem înainte să adorm să primesc prin intermediul unui vis deosebit ceva care să îți aparțină, care să țină de natura ta subiectivă și care m-ar fi ajutat să te cunosc mai bine.
Apoi m-am trezit din acest vis scurt, dar atât de deosebit! Unele lucruri sunt menite să se întâmple, iar altele nu, este tot ce pot să spun.
În orice caz, te sfătuiesc cu sinceră căldură și prietenie să citești din învățătura despre Mama Divină Kundalini (de preferat din cărțile gnostice) dacă intenționezi să stai în același așternut cu mine, altminteri te rog din toată inima să nu te mai apropii de mine, nici fizic, nici astral, nici aiurea și să îmi dai pacea și libertatea !. Asta mi-e religia și nu mai las pe nimeni, niciodată, să îmi zică altceva.
Vroiam să mai menționez vreo alte câteva manifestări anterioare, din anii trecuți, dar m-am lungit cu vorba în scrisoarea de față, așa că o voi lăsa pe altă dată. Acum mă duc să trag de fiare, că mă dor brațele. Iar diseară la RAAY, la masaj !!
Altădată, altceva !