Luni, 24 Octombrie 2022
NU am nicio idee ce cauză a condus la acest număr crescut de contacte directe și intime cu sufletul lui Marius din ultimele zile. Eu să îi caut, oare, sufletul sau să fie că el îl caută pe al meu, ca să îmi împace tristețea ce m-a cuprins de la 13 Septembrie încoace, când i-am interzis să îmi mai citească jurnalul? Fiind liber să facă ce îi dictează inima, mi se împovărează sufletul să văd zi de zi că eu nu intru în socotelile sale ca să rupă din timpul său ca să mă cunoască. Pentru ce, dar, aș mai insista în privința întâlnirii noastre? Eu îmi las întregul destin în mâinile Tatălui ca să își împlinească Voia cu mine, iar de Voia Sa este să mi-l aducă pe Marius în fața ușii, atunci așa să fie, iar eu să văd din nou, precum mi s-a profețit, însă eu nu mai cutez să revendic forțat prezența lui Marius în viața mea căci suficient am fost umilită și batjocorită pentru cerșetoria în iubire, iar demnității nu îi stă deloc frumos să stea cu mâna întinsă, cerșind și zicând: ”Dă-mi!” Stând cu mâna întinsă în fața Părintelui Ceresc, demnitatea va zice în schimb: ”Primesc, Tată Ceresc, ce-mi dai din Milă și din Voie! Să îmi fie mie precum Voiești!”
Să fie cu îngăduința lui Dumnezeu numărul crescut de întâlniri pe care le-am avut cu sufletul lui Marius în ultimele zile, ca să ne împace? Negreșit, Tatăl este mijlocitorul care ne pune de cele mai multe ori în contact, complicitatea Sa fiind un amănunt ce mi-a devenit perfect perceptibil, însă nu neg că Voia lui Dumnezeu în ceea ce îl privește pe Marius m-a contrariat de foarte multe ori, nici acum neputându-mă lămuri în legătură cu atitudinea pe care trebuie să o adopt vis-a-vis de Marius și de vindecarea mea de orbire. Căci eu am spus ca el să fie liber să aleagă ce îi dictează inima, independent de voința și de dorințele mele.
Dar azi-dimineață sufletul său a fost năpraznic, cu adevărat înfometat de prezența mea, căutându-mă ca să mă aibă alături. Drăgostindu-mă din cap până în tălpi, precum își iubește un îndrăgostit pe draga inimii sale, sufletul său mi-a spus:
– La anul, pe vremea aceasta, îți voi face toate aceste lucruri.
Atunci eu i-am îndepărtat ușor sufletul de la mine, uimită și nelămurită, căci nu puteam ști ce vroia să spună. A fost pentru prima oară când sufletul său mi-a vorbit despre timp. Niciodată nu mi-a spus că va veni la mine a doua zi sau peste o lună sau într-un an, întotdeauna mi-a vorbit despre timp și despre momentul întâlnirii noastre ca fiind ceva ce trebuia să se petreacă mai târziu, mai încolo, când și eu, și el aveam să fim pregătiți. Ca atare, mă cuprinsese o emoție pe care nu mi-o puteam stăpâni, iar întrebarea mea care cerea lămuriri nici nu a mai apucat să mi se desprindă de pe buze întrucât el mi-a transmis răspunsul telepatic, gândul său pătrunzând în sufletul meu, în timp ce el și-a reluat drăgosteala:
– Da, ai înțeles bine, asta înseamnă că ne vom cunoaște între timp pentru ca eu să îți pot face toate astea pe vremea asta, la anul…
Și fiindcă patosul său pentru mine era necruțător, Ființa mea Profundă l-a îndepărtat de la mine din Voia Sa, ca să nu îmi mai chinuiască sufletul din cauza dorului nealinat. Totuși, un amănunt semnificativ a îngăduit Ființa Intimă să mi se releve atunci, în timp ce mă despărțea de brațele lui Marius, cerându-mi stăruitor să continui să lucrez asupra tuturor complexelor mele de inferioritate care mă precondiționează să resping întâlnirea cu el din cauza unei spaime pe care o am că nu voi fi niciodată suficient de bună pentru cât este el de versat, cu toate că sufletul său mi se arată necioplit și grosolan, imperfect și cam tont ca să mă tem de el. Totuși, nu-i om pe lumea asta care să îmi fie mai drag decât sufletul lui Marius care mi se relevă!
Să se petreacă, de aceea, toate din Voia Tatălui Ceresc, ce va să fie la anul, pe vremea aceasta! Prezența lui Marius, însă, eu nu o mai pot cerși și nici măcar cere întrucât Marius nu este un bun asupra căruia să cred că am vreun drept de proprietate ca să îl pot cere ca și cum este al meu ca să îl stăpânesc.