Sâmbătă, 09 Mai 2020
Cobori de 10 ori în infern ca să îți plătești datoriile către Marea Lege, apoi urci o dată la Divinitate unde ți se va spune să cobori iarăși de 10 ori ca să îți înfrunți demonii interiori și ca să te cunoști pe tine însuți. Și ce orori, Dumnezeule Mare, poți afla despre tine, ce lucruri teribile descoperi că ești capabil să faci fără să o știi singur că le poți face! Și dacă tot am abordat subiectul simțului justițiar pe care îl avem cei mai mulți dintre noi scufundat în inconștient, am să relatez un vis pe care l-am avut în urmă cu mai multă vreme în timpul căruia s-a manifestat acest arhetip în cazul meu specific.
Am avut și eu un vis cu mafioți în urmă cu ceva timp, un vis extrem de violent, cu toate că nu a fost cea mai violentă experiență onirică avută de când mi se întâmplă toate lucrurile acestea.
Eram copil în acest vis și mă strecurasem într-o casă străină ca să spionez, iar scena la care am asistat a fost înfiorătoare. Un bărbat mai în vârstă ținea sechestrată întreaga familie în sufrageria casei, de la cei mai mici copii la bătrâni. Era o familie numeroasă de mafioți care locuiau la ceea ce părea a fi o fermă izolată. Torționarul lor era medicul mafiei care adoptase rolul de justițiar, de vigilante, ucigând familii de mafioți în masă. M.O.-ul lui era următorul: câștiga încrederea unei familii de mafioți, îi servea mai mulți ani, le învăța secretele, apoi îi linșa pe toți, de la cei mai mici până la cei mai mari, făcând să le dispară corpurile extrem de rapid. Nu lăsa nicio urmă, nicio dovadă că ar fi fost vorba de o crimă, lăsând tuturor convingerea că familia respectivă se mutase subit într-o altă zonă.
Din hol eu mă uitam pe fereastra sufrageriei cum acest individ le tăia gâtul copiilor, părinților și bunicilor și a fost foarte greu să îndur să mă uit la așa ceva. Dar știam că sunt în timpul unui vis și, când doctorul acesta a început să tranșeze corpurile ca să le bage în saci, mi s-a umplut paharul de toleranță la macabru și am început să îmi spun: ”Cătălina, trezește-te! Întoarce-te în corp! Ești în timpul unui vis!” Dar cu greu am reușit să mă desprind din ”vraja” acelui vis! Simt de multe ori acolo un fel de undă magnetică ce mă ține ca sub hipnoză din care cu greu reușesc să mă desprind!
În fine, revenită în starea obișnuită de conștiință, m-am jenat că iarăși am fugit, lăsându-mă pradă fricii, așa că am cerut să mi se arate mai mult în legătură cu acel eu de copil. M-am întors mai apoi în mecanismul său, iar povestea a continuat în felul următor:
Acel copil care eram locuia în vecini, deci nu făcea parte din familia de mafioți față de care avea o curiozitate exacerbată. Vreau să zic că bănuia că se petreceau lucruri necurate și ilegale pe proprietatea lor. Acel copil avea o abilitate, putându-se proiecta astral. Se născuse cu această abilitate activă. Așa spiona pe toată lumea, însă relatările sale erau atât d minunate, încât nimeni nu îl credea. Nu știu să zic dacă eram fată sau băiat. Mai bine povestesc la persoana I de aici înainte!
Așadar, îmi spionam vecinii mafioți din dimensiunea astrală și asistam în timp real la masacrarea lor în masă. M-am întors înfricoșată înapoi în corpul fizic și am încercat să le spun celor ai casei ce văzusem, însă nu mi-au dat crezare, cunoscând despre mine că am imaginație bogată și că fabulez. De-abia d dimineață au plecat să cerceteze, la rugămințile mele insistente, dar nu au găsit nimic la fața locului. Dar descrierea făcută de mine acelui bărbat era atât de plină de acuratețe, încât s-au făcut câteva valuri în zonă, iar un proces împotriva lui s-a deschis. Familia respectivă dispăruse în întregime, în fond, iar fenomenul nu era singular. Mai multe astfel de dispariții fuseseră raportate de-a lungul anilor. Dar fără nicio dovadă, niciun corp găsit, nicio picătură de sânge uitată în urmă poliția nu putea face nimic. Acel doctor chiar era atât de profesionist și de eficient! Ca fapt divers, cred că eram în America!
În fine, procesul s-a deschis, iar eu am fost martorul principal. Cum era de așteptat, apărarea mi-a desființat mărturia, subliniind cu vârf și îndesat lipsa mea de credibilitate din cauza faptului că descriam scenele la care asistam din astral cu fraze de genul: ”Am zburat de la fața locului, am trecut prin peretele de la intrare și m-am băgat înapoi în corp pe care l-am văzut zăcând în patul meu din dormitor!” Deci apărarea mi-a descalificat mărturia, punând-o pe socoteala unei halucinații. Criminalul a fost eliberat, iar eu și familia mea am fost denigrați, ocărâți și marginalizați încât a fost nevoie să ne mutăm undeva unde nu ne cunoștea nimeni. Eu mi-am inhibat darul după acest eveniment, primind o mamă de bătaie ori de câte ori deschideam gura ca să spun: ”Pot să zbor!” În schimb, am dezvoltat un talent neobișnuit de precis la desenat, ca și cum aveam memorie fotografică. Cred că vroiam să compensez lipsa celuilalt dar care îmi permitea să văd multe minunății printr-un înlocuitor care să îmi producă o oarecare satisfacție emoțională. Apoi am mai crescut, iar amintirea vechiului dar răzbătea intermitent către conștiința mea, până când i-am permis să se reactiveze. Mi-am promis, însă, că nu mai aveam niciodată să încerc să fac un bine asemănător celui din copilărie, știind din experiență că nimeni nu avea să mă creadă. Dar un sentiment atotcuprinzător de ură și de răzbunare față de cei răi care rămân nepedepsiți m-a împins să recurg la o altă tehnică de abordare a problemei răului din acele locuri în care trăiam.
De aceea am reluat activitatea mea de spion din astral, asistând de acolo la numeroase episoade de infracționalitate în care era implicată mafia locală. Revenind în corp, desenam cu cea mai uluitoare precizie toate detaliile scenelor respective, ca și cum ar fi fost fotografiate. Trimiteam aceste desene capilor clanurilor implicate, amenințându-i că mă aflu în posesia mai multor dovezi incriminatorii. Îi șantajam, dacă nu chiar extorcam pe răufăcători care, văzând precizia desenelor mele, nu se îndoiau că eram un martor extrem de periculos la care nu puteau ajunge. Îi forțam în acest fel pe toți acești netrebnici să își doneze o bună parte din avere către cauze caritabile, către orfelinate, către familii sărace, etc. Și le impuneam să părăsească țara, să dispară. Nu am fost prinsă niciodată. Am fost, deci, un fel de Robin Hood, luând de la bogați și dând săracilor.
Și acum meditez la semnificația visului acestuia în care am identificat nenumărate hachițe psihologice, multe dureri și multe suferințe: credințele mele despre bine și rău, despre justiție și nedreptate, mult amor propriu, ceva ateism și ceva ură îndreptată împotriva Divinității, abilitatea mea de a fi capabilă să fac fraudă și să șantajez, mai ales prin folosirea greșită a abilităților psihice (pentru care încă mai plătesc karma), viziunea mea eronată asupra epocii în care trăim, etc. Cu așa ceva în spate, nici nu știu de unde să încep munca introspectivă!
Când am întrebat în interiorul meu de unde ar putea veni un astfel de ego, răspunsul a fost: Mai multe vieți la rând am fost un copil nesupravegheat, cam cum am fost și în această viață, ceea ce mi-a permis să îmi vâr coada peste tot în treburile celorlalți care nu mă luau în seamă, ca și cum eram invizibilă. Asta înseamnă că sunt excesiv de curioasă. În acest fel am asistat la multe scene, la intrigi și comploturi între membrii familiei, vecini și tot așa. Mă gândesc că poate din cauza acestui ego am vrut o perioadă să mă duc la jurnalism, la facultate, ca să mă fac reporter de investigație, deși cred că aș fi sfârșit prin a fi un paparazi! Și chiar am scris câteva luni la ziarul local, în clasa a XII-a! Și, dacă mă gândesc mai bine, cred că surzenia aceasta a mea ucide tocmai această curiozitate. Parcă am avut, totuși, prea multă din aceasta!