<>
Marți, 01 Iunie 2021
Vai de mine, cât m-ai ajutat azi-noapte, Intimule, să rămân în starea de alertă percepție pe parcursul procesului de adormire a trupului fizic! Degeaba mi-ai trimis impulsuri magnetice și electroșocuri, degeaba mi-ai scuturat și cutremurat corpul și degeaba mi-ai aruncat lumină în ochi ca să mă trezești și ca să mă ții în starea de veghe în universul interior că tot am adormit laolaltă cu trupul fizic! Nu voi mai povesti ciudățeniile visate peste noapte, unele lucruri chiar țin de absurd și de ridicol, însă ce merită trecut în scris este faptul că am dormit, în sfârșit, un pic mai bine. Am adormit înainte de ora 02:00, pate pe la 01:00, trrezindu-mă însă pe la 03:30 din cauza unor foșnăituri puternice care se auzeau în cameră. Era bunica, făcându-și obișnuita excursie nocturnă prin casă. Degeaba oftez, degeaba vociferez, ea nu ia nimic din toate acestea în seamă. Am adormit la loc în cele din urmă, iar când m-am trezit ceasul arăta 07:31. Nu-mi venea să cred! Reușisem să dorm 3 ore și jumătate neîntrerupte! Și cât de benefic se simțea somnul acesta odihnitor în sistemul meu nervos! Și știind că sora mea avea să stea acasă în această dimineață fiindcă nu era marfă pentru piață, am știut în plus că Popi n-ar mai fi schelăcăit toată dimineața, așa că, atunci când m-am mutat în dormitor, am adormit la loc neobișnuit de repede, ceea ce dovedește că problemele mele cu somnul țin foarte mult de psihic și de stările interioare, de nivelul de stres și de oboseală, etc.
– Nu m-am mai dus de ceva vreme în infernul personal. Poate că ar trebui să cer Ființei profunde să fiu iarăși dusă acolo? Mi se pare foarte util să cobor acolo, dar oare o fi cazul să cer acest lucru în mod expres? Sau ar trebui să aștept ca Ființa reală interioară să ia această hotărâre pentru mine? Oare cum o fi corect să procedez? am gândit în sinea mea în timp ce pleoapele somnoroase mi se închideau peste ochi, absorbindu-mă și pe mine în universul interior.
Și ca un făcut, m-am dus direct în infernul personal, atrasă într-acolo, în sfârșit, din voința proprie și de dorința de a explora și de a lupta și de a învăța în loc să fiu atrasă din cauza desfrâului sau a altui păcat pe care îl comit prin intermediul vreunei fantezii, etc.
Obișnuitele senzații peste măsură de neplăcute s-au declanșat pe cale: senzația de pietrificare din umeri, ca și cum duc povara tuturor lucrurilor din lume în spinare, furnicături și gâdilături în energia corespunzătoare organelor interne în corpul de energie subtilă, electricitate în abdomen și mai ales în organele reproductive, dar și mai sus, în inimă și în gât. Toate erau extrem de dezagreabile nu doar pentru că le simțeam foarte accentuat în corpul de energie vitală, ci mai ales pentru că toate aceste senzații se puteau proiecta din interiorul meu în exteriorul meu sub formă de imagini, de sunete, de prezențe și de voci. Și toate erau răutăcioase, meschine, urâcioase, ranchiunoase și răzbunătoare. Și fără acel scut minunat de protecție pe care diversele aspecte superioare ale Ființei profunde (precum Mama Divină sau Buddhi) mi-l oferă ca să mă împiedice să resimt toate aceste drăcovenii cu de-amănuntul în conștiința mea mai-mai că mi-a venit să dau cu bâta în baltă, părându-mi rău că eram iar acolo fără sprijin.
Am îndurat atât cât am putut să îndur toată acea toxicitate mentală, energetică și vibrațională, zbătându-mă mai puțin și orăcăind și mai puțin, iar când de sus s-a coborât o rază de lumină, totul s-a schimbat în percepțiile mele căci toate se concentraseră dinntr-o dată aproape exclusiv la nivelul capului, dar mai ales la nivelul lobului frontal. Desigur, când vorbesc despre aceste părți ale anatomiei corpului nu mă refer la corpul fizic, ci la părțile energetice corespunzătoare organelor fizice în corpul de energie vitală. În sfârșit, tot ce percepeam la nivelul capului continua să fie foarte neplăcut și toxic, simțind că toxine ale minții ies din lobul frontal ca să se dezintegreze, răutăți, judecăți, critici, sentințe, acte de cruzime, etc., toate emise de mine și exprimate prin lobul frontal. Era dezgustător și odios, simțindu-mi fruntea transpirând atâta otravă a minții în lumile interne suprasensibile, dar când raza de lumină ce venise de sus S-a preschimbat într-o femeie care mi-a vorbit cu nemăsurată blândețe și bunătate, mi-a venit inima la loc căci în interiorul acestei prezențe pur și simplu eu îmi regăsesc tot echilibrul și toată liniștea. E Chiar Ființa profundă (Maestrul interior, Scânteia Spiritului Sfânt). Nu, nu a fost Mama Divină Kundalini întrucât pe parcursul întregii conexiuni m-am perceput din nou ca un discipol în relație cu dascălul, cu maestrul său!
Mi-e greu să povestesc cum a operat după aceea Ființa profundă pe capul meu, dar mai ales la nivelul lobului frontal, percepând lucrarea Sa asupra mea ca și cum îmi făcea o operațiee de reconstrucție facială, deci ca un fel de operație estetică, iar când a trecut cu bisturiul său la nivelul nasului, chiar între ochi și sprâncene, am simțit ceva cu totul și cu totul deosebit, ca și cum acolo aveam un fel de fractură în care se acumulase o infecție periculoasă pe care mi-a eliberat-o numai puțin, decompresându-mi acea parte a craniului folosind o daltă pe care sculptorii o folosesc când modelează în marmură. Și n-am simțit decât durere când Ființa profundă m-a atins în această zonă vecină cu chiasma optică, chiar unde s-a produs defecțiunea de vedere care a dus la orbirea mea trupească. Și din cauza durerii nefirești pe care o simțeam nu am mai putut rezista mult, dar nici mult nu avea să mai țină întrucât numai o minusculă cantitate de toxine mentale și energetice i S-a îngăduit Ființei profunde de către Marea Lege să îmi extragă din minte și din lobul frontal, dovedindu-mi-se iarăși că unele operații deschise, făcute în interiorul psihicului fără pic de anestezie, sunt foarte delicate, necesitând timp pentru intervenție treptată, etc.. Când a terminat, mi-a tamponat nasul cu un fel de pansament, dar mai ales micuța regiune dintre ochi și spre imensa mea surpriză, un puternic miros de spirt și de dezinfectant mi-a pătruns pe nări până în moalele capului, bulversându-mă cu totul căci știam că nu în corpul fizic mi se întâmplau toate acestea, ci în cele interne, sufletești. Și iată că și aceste corpuri interne au simțuri, însă în ce măsură ele influențează buna funcționare a simțurilor fizice și a trupului fizic nu pot explica acum pe îndelete decât oferindu-mi luxul de a cerceta în practică, pe propria piele, toate aceste lucruri ca să pot face constatări asupra influențelor și efectelor de la un corp la altul, etc.!
Apoi Ființa profundă mi-a dat drumul, dar nu fără a mi-o arăta mai întâi pe sora mea care, îmbrăcată în acele pijamale portocalii pe care Luciferul particular le poartă în visele mele de mai bine de un an, mă ținuse de mână pe parcursul aproape întregii operații efectuate în lobul frontal de către Spiritul Sfânt. Nu mă trezisem complet în corpul fizic când o imagine mi-a fost dezvăluită din universul interior. Era imaginea eului asupra căruia se operase și se lucrase. Negreșit, corpul acelei creaturi era al meu, dar chipul era al unuia din cei 6 temniceri ai minții despre care am scris în scrisoarea cu același titlu, ”Cei 6 temniceri ai minții”, fiind un fel de bărbat chelios și cumplit de hâd, afișând un rânjet extrem de malițios și de periculos pe chip, cerând fără urmă de îndoială o operație de reconstrucție facială. Dar ca să identific acest temnicer cu precizie trebuie negreșit să găsesc legătura între indiciile lăsate de Ființa profundă (operația, orbirea mea, sora mea, acele pijamale simbolice, etc.) în contextul proceselor mele mentale și de judecată.
Când m-am trezit, mă durea destul de tare partea de sus a nasului, chiar în punctul dintre ochi și sprâncene, durere care a persistat aproximativ o oră. Cum percep fluxul de energie vitală prin intermediul ochilor, putând deci să văd unde și cum circulă energia în corpul meu, am băgat de seamă că un firicel de curent electric începuse să circule în formă de spirală, într-o manieră ordonată și fluidă, în partea corespunzătoare nasului și ochilor, creând puțină presiune și acea durere. Ca să eliberez mai mult din acea presiune, mi-a venitintuitiv ideea să fac EFT (emotional freedom technique). Ce-mi spune acum logica elementară? Îmi spune că sfatul medicului, după o operație suferită la cap, este să nu te stresezi, să nu faci efort, să nu îți mai bați capul cu una sau cu alta și să te odihnești! Oh, deja încep să văd legătura dintre lucruri, dintre indicațiile Ființei profunde și circumstanțele de viață, așa că va continua întrucât un nume trebuie dat temnicerului minții asupra căruia Ființa profundă a lucrat cu atâta delicatețe!