Luni, 19 Aprilie 2021
În timpul meditației de azi-noapte amm perceput un singur pixel galben care a strălucit cu intensitate printre miliardele de pixeli ai ecranului la care privesc la orice oră din zi și din noapte. Vedeam foarte bine toți puricii de pe ecran, dar acesta galben, deși îngropat adânc printre ceilalți, sclipea gingaș. Era grăuntele de muștar al credinței mele.
– Să nu te îndoiești că nu am să găsesc alte căi ca să mă manifest în mod creativ, imaginativ și inteligent ca să îți vorbesc, mi-a spus vocea interioară atunci. Acest dar al vederii tale creative va dispărea, într-aadevăr, îndată ce îți vei recupera vederea trupească, dar tu nu trebuie să rămâi îndrăgostită de aceste prime tentative de manifestare ale imaginației și inteligenței mele fiindcă mă împiedici să fac binele pentru tine. Trebuie, așadar, să nu te mai îngrijorezi că am să dispar după ce vei vedea iarăși fiindcă n-are să se întâmple decât dacă tu te vei îndepărta din nou de mine!
Adevărul gol-goluț este că această abilitate de a-mi vedea organele interne și această oportunitate de a fi martoră la toate aceste fenomene atât de ghidușe din timpul meditațiilor care au legătură cu pixelii aceștia isteți pe care îi văd constituie principalele motive pentru care nu îmi doresc să văd din nou. Și dacă nu mi-ar fi fost corelată vindecarea de orbire cu revederea lui Marius pe care am aflat că îmi doresc să îl revăd ca pe nimeni altul, nu mi-aș mai fi bătut capul cu chestiunea recuperării vederii.