Un compromis necesar

Vineri, 6 septembrie 2024, ora 21:00

Crudule, nesuferitule, jigodie ordinară și egoistă și urâcioasă ce ești,

Am să fac, de dragul tău, din nou, un alt sacrificiu, căci înțeleg, de la vocea mea lăuntrică, cum că te prăpădești fiindcă nu îți mai scriu. Ba eu scriu, numai că nu-ți dau să citești, însă vocea mea lăuntrică m-a învățat, aceste zile, că trebuie să fac un compromis, astfel încât tu să poți ști, pe mai departe, alte lucruri din câte s-au mai întâmplat.

Compromisul este reciproc, anume: voi trece sub parolă ceea ce îți voi da să citești, nu este un compromis ordinar ca să te trag pe sfoară, atrăgându-te în vreo cursă, este, pur și simplu, absolut necesar, pentru liniștea nervilor mei, să-mi protejez compunerile de aici încolo.

Îți amintești că, în iunie 2018, când ai găsit vechiul blog, mă încurcasem în această combinație, amăgindu-mă eu că nu-știu-ce și că nu-știu-cum aveai tu să faci? Nici eu nu știu ce vroiam, dar acum este imperios necesar să pun parole. Iar parola este simplă, va fi numele tău de familie, scris cu litere mici și cu diacritice. Stai chill, urâciosule și egoistule și nemilosule, blog-ul nu reține nicio informație, nu trebuie să îți lași numele sau email-ul sau numărul de telefon, Doamne-Ferește, să nu te caute nebuna de ai lăsa vreo amprentă digitală în urmă, măcar un cookie împuțit, nu-i nicio capcană electronică, ci pură necesitate. Ai reținut? Numele tău de familie.

Voi publica ceva mai târziu textul, vreau să adaug o frază pe undeva.

Da, să-ți fie de bine, zic, tot ție.. că eu… la Sfântu-Așteaptă să știu și eu ceva despre tine.

A ta,
Cătălina.