<>
În această lume Inițiatul învață cum să anuleze muncile magilor negri care folosesc îngerii tenebrelor pentru a influența și a domina lumea cu arma răului. Aspirantul are multe oferte în această lume: oferte de putere, de noroc etc., dacă se alătură armatei demonului intern, dar vocea interioară nu-l abandonează niciodată.
Odată triumfător asupra acestor ispite, îl invadară sentimentele de sacrificiu și justiție.
În aceste sfere simte durerea produsă de el și, drept urmare, caută remediul final.
Jorge Adoun – „Adonay„ (roman inițiatic al Colegiului Magilor)
Sâmbătă, 04 Septembrie 2021
Am lăsat iarăși să treacă timpul peste această săptămână fără să consemnez experiențele prin care am trecut, așa că iată-le în ordine fiindcă sunt deosebit de importante:
Luni noaptea spre marți, după meditație, am trecut printr-un fenomen care mai-mai că m-a păcălit să cred că era același pe care l-am descris săptămâna trecută, explicând că am unele episoade în timpul cărora chakra comunicării funcționează la parametri optimi, cuvântul pe care îl gândesc în acele clipe fiind al Ființei profunde. Și în acea noapte se părea că treceam din nou prin acest fenomen, gândurile așezându-mi-se destul de fluid în minte și făcându-mă să compun povești cu tâlc în timp ce mă pregăteam de somn. Acceptam cu destulă ușurință sugestia acelor gânduri fiindcă scriam, practic, în somn. Dar vocea interioară m-a avertizat cu destul de multă emfază să fiu un pic mai atentă la fenomenul respectiv, motiv pentru care am făcut un efort mai mare ca să îl observ. Și nu după mult timp am băgat de seamă că ceva era deosebit de straniu cu modul în care se alcătuiau acele gânduri, ca și cum îmi erau, de fapt, dictate de inconștient. Deci doar mi se părea că mi le transmitea Ființa, că Ființa profundă le alcătuia mesajul. În realitate, începusem să văd destul de clar că inconștientul mi le dicta, făcându-mă să cred că am și talent, și inspirație. De aceea nu le-am mai lăsat să curgă în mintea mea, alungându-le de la mine, dar după un timp vocea interioară m-a întrebat:
– Ce crezi că s-a întâmplat?
– Am primit chemarea la acțiune a inconștientului. Dacă Tatăl Își cheamă la Sine supușii, atunci și inconștientul și-a fabricat chemarea.
După ce mi-am rostit gândul, am adormit. Dar numai de-o părere am adormit fiindcă m-am simțit absorbită în lumile interne suprasensibile în ultimul loc în care m-am așteptat să ajung, începătoare fiind pe drumul de inițiere spirituală. Și fără prea multe ocolișuri și perdele, am să mărturisesc că m-am găsit trează în mijlocul unei adunări a Lojei Negre. Era un întuneric destul de pronunțat de jur-împrejurul meu, dar chiar și în aceste condiții am putut vedea mișcare în spațiul înconjurător. Eram extrem de speriată întrucât percepeam acut o vibrație foarte neplăcută și foarte intensă, însă oarecum diferită de emanația infernului particular pe care am descris-o în repetate rânduri înainte. Nu eram nici curioasă, nici dornică să aflu ce se petrecea înn mijlocul acelei adunări întunecate, dar ori de câte ori dădeam să fug, tremurând de frică, mă trezeam readusă în mijlocul lor și nici când Luciferul particular s-a manifestat ca un fel de aură care m-a înconjurat nu m-am simțit mai în siguranță, chiar dacă pentru scurt tiimp m-a împiedicat să percep acea emanație vibrațională foarte înfricoșătoare, atât cât să pot capta imaginea de ansamblu a locului unde fusesem adusă fiindcă ce trăiam nu putea fi nicidecum accidental.
Așa am văzuut, în vaga lumină a acelui spațiu, că nenumărate forme, femei și bărbați, o porniseră pe un drum, dând start exodului magilor negri. Unii dintre ei aveau o costumație ritualică stranie, purtând măști pe față și pelerine lungi, dar în toată acea obscuritate nu am destins nicio culoare. Cu excepția unei plăpânde pâlpâiri de luminuozitate albăstrui-fluorescentă care venea din una din acele forme, însă nu mi-am putut da seama dacă era femeie sau bărbat. Acea pâlpâire era ultima brumă de suflet pe care acea ființă o mai avea, restul formelor fiind total întunecate. Aș vrea să precizez destul de clar că nu erau umbrele inconștientului, nu arătau nicidecum ca eurile despre care am tot scris. În acea lumină slabă puteam vedea foarte bine că erau oameni care mergeau pe un drum scufundat în întuneric, crezând că răspund unei chemări și crezând că pleacă în exod. Și toți, toți, toți credeau că fac bine, că procedează corect, că intențiile lor sunt bune.
Iar eu i-am privit din locul meu cum pleacă în exod în insule exotice, în bunkere, pe nave-sateliți și eram pietrificată de frică văzându-le „bunele intenții„ ascunse sub acele măști mortuare terifiante. Și ca și cum nu era de ajuns că trebuia să suport acea vibrație sinistră, una din acele ființe mi-a remarcat prezența. Și fără nicio introducere, mi-a desemnat un partener pentru împerechere. Mi-e cu neputință să descriu ce am simțit când acel bărbat s-a apropiat de mine, atingându-mă, dar reacția mea spontană de tulburare m-a făcut să le spun:
– Voi nu vedeți că sunteți treziți în întuneric?
Dar ei nu înțelegeau sensul cuvintelor mele, iar credința lor fermă că fac ce este bine și că intențiile lor sunt bune era imprimată în tooată energia lor. Și dintre toate acele forme, femeia care îmi făcuse invitația de a copula cu acel mascul de care m-am îndepărtat cu spaimă părea a fi făptura cea mai hiperactivă dintre toți cei de față, ca și cum le era liderul. Liderul care se ocupa de exodul magilor negri. Și pe drumul lor mergeau toți oamenii de știință, savanții, magnații și mulți alții despre care nu pot povesti acum fiindcă mi-ar trebui mult mai multă cunoaștere, înțelepciune și înțelegere ca să pot explica ce înseamnă exodul magilor negri și crearea unei noi rase umane din perspectiva Lojii Negre.
Iar chemări lansau într-una, această scenă fiind cea care mi-a umplut paharul de toleranță la mijloacele lor de a recruta adepți. Căci îndepărtându-mă din mijlocul lor, am putut vedea și mai bine imaginea de ansamblu. Iar când nevoile mișcării lor o impuneau, magii negri trimiteau impulsuri inconștiente locuitorilor planetei sub forma unor idei care la prima vedere păreau de-a dreptul originale și inovative. Dar ca acestor idei și gânduri să li se dea curs spre a deveni realitate, Loja Neagră trimitea asupra destinatarilor diverse forme de larve al căror scop era să transforme ideile sugerate pe calea inconștientului în ovsesii și fiixații ca acelea din care mulți dintre noi au și care ne consumă de vii până nu le vedem materializate. Iar victimele lor habar nu aveau că forme întunecate ale Lojei Negre le dictau din umbre ce să scrie și ce să facă, toți fiind convinși că era vorba de talent personal, de inspirație de moment, de noroc, etc., însă adevărul era că toate aceste penetrații tenebroase se realizau prin portițele pe care victimele le lăsau deschise în inconștiența lor, ușa de pătrundere pe care și eu o lăsasem nesupravegheată fiind demonul dorinței, dorința de a avea talent de scriitoare, de a avea succes și de a fi faimoasă. Prin această portiță a inconștientului primisem și eu chemarea tenebroșilor în acea noapte.
Și așa cum am spus, asistând ca martor la tenacitatea și eforturile tenebroșilor de a pune stăpânire pe mințile oilor rătăcite, dictându-le teorii din umbră, am trăit un sentiment foarte puternic care izvora din adâncul Ființei mele. Căci nu puteam fi martoră fără să nu fac nimic. Și crescând în adâncul meu am simțit o mare putere sufletească. Iar când din senin mi-a fost înmânată o armă de luptă, n-am ezitat să o arunc fiindcă știam pe cine să ochesc.
La scurt timp după ce am aruncat acea suliță m-am întors în stare de veghe, deși cu multă dificultate, simțindu-mă tot timpul atrasă în jos, către locul din care mă întorceam. Era limpede că sarcina mea era să îmi dau seama către cine țintise Ființa profundă sulița Sa!
Mi-a fost destul de greu să adorm la loc, temându-mă sincer că aveam să ajung din nou îm mijlocul tenebroșilor, așa că m-am rugat o perioadă Ființei reale interioare să vegheze asupra mea în cursul acelei nopți. Fiindcă nu îmi puteam încă explica ce se întâmplase. Fusese un atac al magilor negri sau un test al Ființei? Până la urmă, Luciferul particular fusese și el de față un timp, asigurându-mi pentru o scurtă vreme protecția scutului său. Dacă fusese un atac exterior, de ce se retrăsese de lângă mine? Trebuia să găsesc un răspuns. Și încă repede deoarece teama de a mă vedea iarăși acolo cu garda jos și totalmente descoperită mă înfiora de-mi venea nici să nu mai dorm, dar somnul a fost mai puternic, așa că am adormit la loc, dar nimic nu mi s-a mai întâmplat până m-am trezit dimineața. Iar trezirea a venit și cu unele răspunsuri care până seara s-au transformat în certitudine. Avusesem contact cu omologul Ființei mele profunde în Loja Neagră. Femeia cea exacerbat de activă era omologul Ființei mele reale interioare. Acolo trăia, în stare latentă, prototipul sufletului meu dacă acesta s-ar trezi în întuneric. Și pe acest prototip inconștient latent a căutat Ființa profundă să îl nimicească cu sulița sa. Însă unele lucruri mai subtile despre această experiență aveau să se lămurească la câteva zile după aceea.
Ca să stabilesc un contact atât de direct cu Loja Neagră fără să beneficiez de protecția Ființei profunde care nu de puține ori mi-a dovedit că posedă cunoaștere magică menită să contracareze atacurile magilor negri și să creeze o barieră de protecție împotriva acestora a fost un episod care a creat o impresie foarte puternică și neliniștitoare asupra mea. Mă încred atât de mult în puterea și în determinarea și în hotărârile Ființei Divine care mi se arată încât mi-e imposibil să accept că m-ar fi lăsat atât de descoperită și cu garda atât de jos fără niciun scop, motiv pentru care mă căpătasem cu încredințarea că eram testată. Și vrând să știu care este procedura prin care m-aș fi putut proteja de atacurile exterioare ale forțelor întunecate, mi-am întrebat Maestrul interior cum trebuie procedat, însă răspunsul său a fost scurt, dar edificator căci m-a pus într-o sferă de lumină și de electricitate prin care puteam vedea foarte bine în jurul meu, dar prin care nu se putea pătrunde ca să se ajungă la mine. Și tocmai acea capsulă sferică de lumină și de forță electrică este elementul care mă încredințează că Ființa profundă nu se teme de magii negri, punându-mă de câteva ori deja în interiorul acestei bariere, împiedicând forțele exterioare să se mai apropie de mine.
– Și cum să fac să învăț pe altcineva să construiască această sferă de jur-împrejurul său? mi-am întrebat Ființa profundă, vrând să cunosc această procedură ca să o ajut măcar pe sora mea care este foarte temătoare în privința acestor forțe întunecate, motiv pentru care are multe ezitări în legătură cu pătrunderea sa în lumile interne.
– În niciun caz nu se va întâmpla în cursul unei singure nopți, mi-a răspuns Maestrul interior, dar tema aceasta face subiect de altă compunere pe care am să o dezvolt după ce îmi va fi reușit mie să construiesc această sferă de protecție!
Dar legat de trăirile experimentate în cursul zilei de marți aș vrea să mai spun că, în timpul după-amiezii, ascultând muzică clasică și meditând, precum mi-a poruncit Ființa profundă să fac, am perceput destul de clar în alcătuirea psihicului o formă care s-a izolat neobișnuit de precis, în condițiile stării de veghe și în afara laboratorului universului interior unde acest fenomen mi se îtâmplă foarte des. Dar plângeam amarnic de tristețe și, brusc, am văzut foarte clar în energia mea vitală că lipsa mea de încredere în bărbați funcționează precuum un cuțit care îmi înjunghie creierul. Când am suferit atacul cerebral mi s-a întâmplat același lucru. Pierderea încrederii în bărbatul cu care eram a acționat precum un cuțit care mi-a străpuns creierul cu lama sa.