oct. 032021
 

<>

Duminică, 03 Octombrie 2021

În timp ce reciteam și corectam unele compuneri trecute ca să le public pe blog, am ajuns și la cea cu titlul ”Elementele vrăjitorești ale psihicului uman”. Descrisesem în textul respectiv o incursiune făcută în mormântul inconștientului, în acea regiune a sa unde sunt stocate elementele vrăjitorești ale psihicului meu. Și cu destul de multă uimire mi s-a relevat atunci că orgoliul meu are puternice rădăcini în această aripă de defecte, arătându-mi-se în plus că originea în sine a orgoliului meu nu se găsea într-o dezamăgire în chestiuni de dragoste, ci în perioada copilăriei și în relația cu rudele mele, orgoliul extinzându-se după aceea și în alte domenii.

Am vrut să public compunerea respectivă aseară, dar vocea interioară mi-a poruncit să nu o fac încă, zicându-mi:
– Taci! Taci! Că nu ai înțeles încă un lucru!

Nu m-am așteptat să primesc nota explicativă de la Ființa profundă chiar atât de curând, dar în cursul meditației ulterioare am avut o trăire foarte stranie și intensă din care nu voi descrie decât următoarele, neputându-mi aminti precis începutul care mi s-a părut mai degrabă că a avut ca scop să îmi concentreze atenția către interior. Și când m-am concentrat, mi-a fost indusă o foarte scurtă regresie în amintirea unui moment dintr-o viață anterioară. Totul a fost foarte succint, dar straniu a fost că în acele clipe am înțeles sensul multor lucruri. Iată schița deducțiilor mele mai jos:

În această altă viață am avut identitate feminină. Copil fiind, am avut o puternică pasiune pentru botanică, pasiune periculoasă pentru acea perioadă istorică, fapt care îi făcea pe membrii familiei mele să își ia măsuri de precauție, împiedicându-mă să îmi expun pasiunea pentru flori și plante. Vrând să corecteze acest obicei al meu de a mă aventura hai-hui ca să cercetez flora din împrejurimi, familia mea obișnuia să mă închidă în casă, interzicându-mi să ies afară. Scenele dezvăluite azi-noapte mi-au arătat tocmai această casă în care eram închisă cu scopul de a fi protejată. Cu toate acestea, mă eliberam adeseori din închisoarea mea pe care nu o înțelegeam. Din toate sentimentele explorate azi-noapte în cursul acestei regresii, cel al libertății era cel mai intens, sentiment pe care îl trăiam după ce mă eliberam din acea casă.

În aceste condiții am dezvoltat sentimentul maniei persecuției care m-a făcut inclusiv în această viață să simt și să cred că rudele mele au ceva cu mine și împotriva mea, de unde rezultă că am simțit pe parcursul întregii copilării că sunt hărțuită, persecutată și că nu sunt, deci, lăsată în pace să exist. Mai mult decât atât, în aceste condiții am creat un eu psihic dornic să se înstrăineze de familie și de părinți, căutând mereu pretext să fugă de acasă, lucru care explică tendința mea de a fugi de acasă din copilărie. Nu am fugit niciodată propriu-zis, dar o tendință tot am avut, iar circumstanțele din copilărie au semănat destul de mult cu clasica fugă de acasă a copiilor. În plus, în timpul meditației de azi-noapte am pătruns și în legătura dintre orgoliu și vrăjitorie, dar nu pot explica mai pe larg acum numai în baza unor scene atât de fulgerătoare pe care le-am avut numai o dată, sperând ca aceste episoade să se repete pentru ca amintirea să fie deplină.

Oricum, astfel se poate explica de ce, în timpul celeilalte regresii în mormântul inconștientului din mai, mi-am găsit o frântură din suflet prinsă într-o mare suferință legată de copilărie și de faptul că nu eram luată în serios de către adulții care mă chinuiau, înțelegând acum că ei vedeau în mine o vrăjitoare în devenire pentru că aveam o pasiune pentru flori și plante.

După ce s-a încheiat această incursiune, mi-am auzit Ființa profundă comunicându-mi:
– Aceasta este semnificația dharmei!

E limpede că semnifică să ți se acorde îngăduința de a duce muncă de cercetare la capitolul ”cauzalitate”, referindu-mă, desigur, la legea naturală a cauzelor și a efectelor!

sept. 042021
 

<>

În această lume Inițiatul învață cum să anuleze muncile magilor negri care folosesc îngerii tenebrelor pentru a influența și a domina lumea cu arma răului. Aspirantul are multe oferte în această lume: oferte de putere, de noroc etc., dacă se alătură armatei demonului intern, dar vocea interioară nu-l abandonează niciodată.
Odată triumfător asupra acestor ispite, îl invadară sentimentele de sacrificiu și justiție.
În aceste sfere simte durerea produsă de el și, drept urmare, caută remediul final.

Jorge Adoun – „Adonay„ (roman inițiatic al Colegiului Magilor)

Sâmbătă, 04 Septembrie 2021

Am lăsat iarăși să treacă timpul peste această săptămână fără să consemnez experiențele prin care am trecut, așa că iată-le în ordine fiindcă sunt deosebit de importante:

Luni noaptea spre marți, după meditație, am trecut printr-un fenomen care mai-mai că m-a păcălit să cred că era același pe care l-am descris săptămâna trecută, explicând că am unele episoade în timpul cărora chakra comunicării funcționează la parametri optimi, cuvântul pe care îl gândesc în acele clipe fiind al Ființei profunde. Și în acea noapte se părea că treceam din nou prin acest fenomen, gândurile așezându-mi-se destul de fluid în minte și făcându-mă să compun povești cu tâlc în timp ce mă pregăteam de somn. Acceptam cu destulă ușurință sugestia acelor gânduri fiindcă scriam, practic, în somn. Dar vocea interioară m-a avertizat cu destul de multă emfază să fiu un pic mai atentă la fenomenul respectiv, motiv pentru care am făcut un efort mai mare ca să îl observ. Și nu după mult timp am băgat de seamă că ceva era deosebit de straniu cu modul în care se alcătuiau acele gânduri, ca și cum îmi erau, de fapt, dictate de inconștient. Deci doar mi se părea că mi le transmitea Ființa, că Ființa profundă le alcătuia mesajul. În realitate, începusem să văd destul de clar că inconștientul mi le dicta, făcându-mă să cred că am și talent, și inspirație. De aceea nu le-am mai lăsat să curgă în mintea mea, alungându-le de la mine, dar după un timp vocea interioară m-a întrebat:
– Ce crezi că s-a întâmplat?
– Am primit chemarea la acțiune a inconștientului. Dacă Tatăl Își cheamă la Sine supușii, atunci și inconștientul și-a fabricat chemarea.

După ce mi-am rostit gândul, am adormit. Dar numai de-o părere am adormit fiindcă m-am simțit absorbită în lumile interne suprasensibile în ultimul loc în care m-am așteptat să ajung, începătoare fiind pe drumul de inițiere spirituală. Și fără prea multe ocolișuri și perdele, am să mărturisesc că m-am găsit trează în mijlocul unei adunări a Lojei Negre. Era un întuneric destul de pronunțat de jur-împrejurul meu, dar chiar și în aceste condiții am putut vedea mișcare în spațiul înconjurător. Eram extrem de speriată întrucât percepeam acut o vibrație foarte neplăcută și foarte intensă, însă oarecum diferită de emanația infernului particular pe care am descris-o în repetate rânduri înainte. Nu eram nici curioasă, nici dornică să aflu ce se petrecea înn mijlocul acelei adunări întunecate, dar ori de câte ori dădeam să fug, tremurând de frică, mă trezeam readusă în mijlocul lor și nici când Luciferul particular s-a manifestat ca un fel de aură care m-a înconjurat nu m-am simțit mai în siguranță, chiar dacă pentru scurt tiimp m-a împiedicat să percep acea emanație vibrațională foarte înfricoșătoare, atât cât să pot capta imaginea de ansamblu a locului unde fusesem adusă fiindcă ce trăiam nu putea fi nicidecum accidental.

Așa am văzuut, în vaga lumină a acelui spațiu, că nenumărate forme, femei și bărbați, o porniseră pe un drum, dând start exodului magilor negri. Unii dintre ei aveau o costumație ritualică stranie, purtând măști pe față și pelerine lungi, dar în toată acea obscuritate nu am destins nicio culoare. Cu excepția unei plăpânde pâlpâiri de luminuozitate albăstrui-fluorescentă care venea din una din acele forme, însă nu mi-am putut da seama dacă era femeie sau bărbat. Acea pâlpâire era ultima brumă de suflet pe care acea ființă o mai avea, restul formelor fiind total întunecate. Aș vrea să precizez destul de clar că nu erau umbrele inconștientului, nu arătau nicidecum ca eurile despre care am tot scris. În acea lumină slabă puteam vedea foarte bine că erau oameni care mergeau pe un drum scufundat în întuneric, crezând că răspund unei chemări și crezând că pleacă în exod. Și toți, toți, toți credeau că fac bine, că procedează corect, că intențiile lor sunt bune.

Iar eu i-am privit din locul meu cum pleacă în exod în insule exotice, în bunkere, pe nave-sateliți și eram pietrificată de frică văzându-le „bunele intenții„ ascunse sub acele măști mortuare terifiante. Și ca și cum nu era de ajuns că trebuia să suport acea vibrație sinistră, una din acele ființe mi-a remarcat prezența. Și fără nicio introducere, mi-a desemnat un partener pentru împerechere. Mi-e cu neputință să descriu ce am simțit când acel bărbat s-a apropiat de mine, atingându-mă, dar reacția mea spontană de tulburare m-a făcut să le spun:
– Voi nu vedeți că sunteți treziți în întuneric?

Dar ei nu înțelegeau sensul cuvintelor mele, iar credința lor fermă că fac ce este bine și că intențiile lor sunt bune era imprimată în tooată energia lor. Și dintre toate acele forme, femeia care îmi făcuse invitația de a copula cu acel mascul de care m-am îndepărtat cu spaimă părea a fi făptura cea mai hiperactivă dintre toți cei de față, ca și cum le era liderul. Liderul care se ocupa de exodul magilor negri. Și pe drumul lor mergeau toți oamenii de știință, savanții, magnații și mulți alții despre care nu pot povesti acum fiindcă mi-ar trebui mult mai multă cunoaștere, înțelepciune și înțelegere ca să pot explica ce înseamnă exodul magilor negri și crearea unei noi rase umane din perspectiva Lojii Negre.

Iar chemări lansau într-una, această scenă fiind cea care mi-a umplut paharul de toleranță la mijloacele lor de a recruta adepți. Căci îndepărtându-mă din mijlocul lor, am putut vedea și mai bine imaginea de ansamblu. Iar când nevoile mișcării lor o impuneau, magii negri trimiteau impulsuri inconștiente locuitorilor planetei sub forma unor idei care la prima vedere păreau de-a dreptul originale și inovative. Dar ca acestor idei și gânduri să li se dea curs spre a deveni realitate, Loja Neagră trimitea asupra destinatarilor diverse forme de larve al căror scop era să transforme ideile sugerate pe calea inconștientului în ovsesii și fiixații ca acelea din care mulți dintre noi au și care ne consumă de vii până nu le vedem materializate. Iar victimele lor habar nu aveau că forme întunecate ale Lojei Negre le dictau din umbre ce să scrie și ce să facă, toți fiind convinși că era vorba de talent personal, de inspirație de moment, de noroc, etc., însă adevărul era că toate aceste penetrații tenebroase se realizau prin portițele pe care victimele le lăsau deschise în inconștiența lor, ușa de pătrundere pe care și eu o lăsasem nesupravegheată fiind demonul dorinței, dorința de a avea talent de scriitoare, de a avea succes și de a fi faimoasă. Prin această portiță a inconștientului primisem și eu chemarea tenebroșilor în acea noapte.

Și așa cum am spus, asistând ca martor la tenacitatea și eforturile tenebroșilor de a pune stăpânire pe mințile oilor rătăcite, dictându-le teorii din umbră, am trăit un sentiment foarte puternic care izvora din adâncul Ființei mele. Căci nu puteam fi martoră fără să nu fac nimic. Și crescând în adâncul meu am simțit o mare putere sufletească. Iar când din senin mi-a fost înmânată o armă de luptă, n-am ezitat să o arunc fiindcă știam pe cine să ochesc.

La scurt timp după ce am aruncat acea suliță m-am întors în stare de veghe, deși cu multă dificultate, simțindu-mă tot timpul atrasă în jos, către locul din care mă întorceam. Era limpede că sarcina mea era să îmi dau seama către cine țintise Ființa profundă sulița Sa!

Mi-a fost destul de greu să adorm la loc, temându-mă sincer că aveam să ajung din nou îm mijlocul tenebroșilor, așa că m-am rugat o perioadă Ființei reale interioare să vegheze asupra mea în cursul acelei nopți. Fiindcă nu îmi puteam încă explica ce se întâmplase. Fusese un atac al magilor negri sau un test al Ființei? Până la urmă, Luciferul particular fusese și el de față un timp, asigurându-mi pentru o scurtă vreme protecția scutului său. Dacă fusese un atac exterior, de ce se retrăsese de lângă mine? Trebuia să găsesc un răspuns. Și încă repede deoarece teama de a mă vedea iarăși acolo cu garda jos și totalmente descoperită mă înfiora de-mi venea nici să nu mai dorm, dar somnul a fost mai puternic, așa că am adormit la loc, dar nimic nu mi s-a mai întâmplat până m-am trezit dimineața. Iar trezirea a venit și cu unele răspunsuri care până seara s-au transformat în certitudine. Avusesem contact cu omologul Ființei mele profunde în Loja Neagră. Femeia cea exacerbat de activă era omologul Ființei mele reale interioare. Acolo trăia, în stare latentă, prototipul sufletului meu dacă acesta s-ar trezi în întuneric. Și pe acest prototip inconștient latent a căutat Ființa profundă să îl nimicească cu sulița sa. Însă unele lucruri mai subtile despre această experiență aveau să se lămurească la câteva zile după aceea.

Ca să stabilesc un contact atât de direct cu Loja Neagră fără să beneficiez de protecția Ființei profunde care nu de puține ori mi-a dovedit că posedă cunoaștere magică menită să contracareze atacurile magilor negri și să creeze o barieră de protecție împotriva acestora a fost un episod care a creat o impresie foarte puternică și neliniștitoare asupra mea. Mă încred atât de mult în puterea și în determinarea și în hotărârile Ființei Divine care mi se arată încât mi-e imposibil să accept că m-ar fi lăsat atât de descoperită și cu garda atât de jos fără niciun scop, motiv pentru care mă căpătasem cu încredințarea că eram testată. Și vrând să știu care este procedura prin care m-aș fi putut proteja de atacurile exterioare ale forțelor întunecate, mi-am întrebat Maestrul interior cum trebuie procedat, însă răspunsul său a fost scurt, dar edificator căci m-a pus într-o sferă de lumină și de electricitate prin care puteam vedea foarte bine în jurul meu, dar prin care nu se putea pătrunde ca să se ajungă la mine. Și tocmai acea capsulă sferică de lumină și de forță electrică este elementul care mă încredințează că Ființa profundă nu se teme de magii negri, punându-mă de câteva ori deja în interiorul acestei bariere, împiedicând forțele exterioare să se mai apropie de mine.
– Și cum să fac să învăț pe altcineva să construiască această sferă de jur-împrejurul său? mi-am întrebat Ființa profundă, vrând să cunosc această procedură ca să o ajut măcar pe sora mea care este foarte temătoare în privința acestor forțe întunecate, motiv pentru care are multe ezitări în legătură cu pătrunderea sa în lumile interne.
– În niciun caz nu se va întâmpla în cursul unei singure nopți, mi-a răspuns Maestrul interior, dar tema aceasta face subiect de altă compunere pe care am să o dezvolt după ce îmi va fi reușit mie să construiesc această sferă de protecție!

Dar legat de trăirile experimentate în cursul zilei de marți aș vrea să mai spun că, în timpul după-amiezii, ascultând muzică clasică și meditând, precum mi-a poruncit Ființa profundă să fac, am perceput destul de clar în alcătuirea psihicului o formă care s-a izolat neobișnuit de precis, în condițiile stării de veghe și în afara laboratorului universului interior unde acest fenomen mi se îtâmplă foarte des. Dar plângeam amarnic de tristețe și, brusc, am văzut foarte clar în energia mea vitală că lipsa mea de încredere în bărbați funcționează precuum un cuțit care îmi înjunghie creierul. Când am suferit atacul cerebral mi s-a întâmplat același lucru. Pierderea încrederii în bărbatul cu care eram a acționat precum un cuțit care mi-a străpuns creierul cu lama sa.

mai 062021
 

<>

Joi, 06 Mai 2021

Nu am mai trecut în scris toate micile fenomene experimentate de la începutul lunii din care pot enumera: larve astrale sub formă de țânțari sâcâitori, incubi dezmățați, harpii arhetipale, etc. Vederea acestor entități arhetipale a fost ceva foarte înspăimântător, dar mai bine să fiu conștientă că port aceste semințe ale bestiei animalice decât să rămână ascunse în inconștient într-o formă mai mult sau mai puțin activă. Dar faptul că aceste entități arhetipale mi-au fost dezvăluite mi-a indicat într-un mod destul de limpede că drăcoveniile subconștientului meu despre care am scris până acum (reaua-voință, desfrâul, mândria, etc.) sunt mici copii față de ce are să mai vină pe cale, bestii înspăimântătoare despre care am citit în ”Cei trei munți” a Maestrului Samael Aun Weor.

Harpiile țin de caracterul și de elementele vrăjitorești ale psihicului și ca să fie clar și limpede înțeles, am simțit din primele clipe că entitatea căreia m-am adresat cu apelativul ”madam” în urmă cu două luni și jumătate avea ceva vrăjitoresc în anatomia sa.

Cum am cerut Ființei interioare să aprofundăm un pic mai mult analiza și introspecția spre a face cunoscute toate funcționalismele și ascunzișurile acestui eu psihologic dezgropat la sfârșitul lui februarie, o portiță s-a deschis în labirint pentru ca eu să trag cu ochiul ca să privesc la grozăviile dinăuntru.

Am dormit foarte prost azi-noapte, trezindu-mă de câteva ori din cauza unui zgomot care mi se părea că aducea cu schelăcăiala unuia din cățeii noștri, dar care s-a dovedit a veni de la canapeaua bunicii care scârțâia și trosnea din cauza foielii ei neîncetate. Astfel am petrecut un timp îndelungat între somn și veghe, simțind că îmi pierd suflul de viață și că mă asfixiez. Ce straniu este să fii martor la procesul anestezierii corpului fizic derulat cu încetinitorul, simțind ca și cum mori și de câte ori nu mi-am revenit din această stare înspăimântată peste măsură de mult întrucât cred sincer că respirația mi se oprește! Și de câte ori nu am adormit pe cale, pierzându-mi memoria, discernământul și rațiunea conștientă, pătrunzând în vraja hipnotică a visului mecanic, acceptând sugestiile și ideile visului fără să mă opun. Și de câte ori sufletul, rămânând vigilent, nu m-a alertat, zicându-mi:
– Adu-ți aminte că acest eveniment pe care tu îl accepți acum nu s-a întâmplat. Adu-ți aminte, adu-ți aminte, cutremurându-mă pe deasupra cu ajutorul unui impuls electric menit să mă resusciteze, asigurându-se astfel că rămân în continuare în starea de veghe în universul interior îndată ce trupul fizic adoarme. Dar nici 10% din aceste încercări de a fi menținută în starea de luciditate nu au succes întrucât adorm profund, rupând legătura cu conștiința activă.

Cam în acești termeni s-au petrecut lucrurile și azi-noapte, cu mențiunea că, nu știu cum și de ce, am fost mai prezentă și am rămas mai conștientă decât de obicei în timp ce sugestia onirică mecanică izvorâtă din subconștient îmi era servită așa încât am putut memora și observa mai bine fazele și mecanismul acestui fenomen, dar nu aș putea explica ce am trăit și simțit acolo decât dacă are să mi se mai întâmple de încă alte 10 ori, cel puțin!

Cert este că mi se îngăduia să pătrund tiptil-tiptil și cu binișorul, pășind în vârful degetelor de la picioare, în acea regiune inconștientă a ororilor vrăjitorești! Mi-e scârbă de mine însămi retrăind unele scene de care îmi amintesc mai bine, văzând cât de lesnicios este să accesezi prin poarta inconștientului prăpastia fără fund a magiei negre și nu pot destăinui ce fel de lucruri am spus și gândit în timp ce m-am identificat cu aceste elemente vrăjitorești ale psihicului pe care noi toți le purtăm în inconștientul nostru. Însă am văzut că multe izvorau din ură, din sete de răzbunare și din amor propriu rănit. Ori toate acestea o alcătuiesc pe ”madam”, eul feminist despre care am tot vorbit.

A fost o adevărată oroare să fiu dusă atât de adânc în întunecimea pe care o port în interior, dar miracolul s-a înfăptuit tocmai pentru că ajunsesem atât de departe fără să dau înapoi de spaimă și de groază. Aproape de sfârșitul acestei experiențe am trăit o stare de conștiință miraculoasă! Nu mă mai suceam și învârteam în gol, ci mă aflam într-o zonă de siguranță în care mă simțeam destul de mult în largul meu, prezențele care mă însoțeau ppărându-mi-se familiare. Le-am cerut să îmi acorde un pic de atenție ca să audă ce aveam de spus. Când am deschis gura, vocea mi-a sunat inimaginabil de inocentă, de clară, de curată și de sinceră, întocmai ca a unui copil mic și cu mult peste timbrul vocal care îmi iese pe gură de aproape 6 ani, de când această voce se exprimă în exteriorul meu. Dar deși eram printre cunoscuți, aceștia mă luau prea puțin în seamă, făcându-mă să mă necăjesc amarnic, ceea ce a slăbit calitatea și proprietățile acelei minuni care izvora din mine, tulburându-mă și mâniindu-mă ca să spun după aceea:
– Dacă ați trece peste toate aceste ciudățenii ale mele și dacă mi-ați da ascultare, ați vedea că am să vă spun un mesaj foarte important.

Toate acestea s-au petrecut intermitent pe parcursul nopții și dimineții, până în jurul orei 10:00, când m-am ridicat din pat. Astfel mi s-a arătat în universul interior că și din cele mai sumbre și întunecate unghere ale inconștientului esența divină, materialul prim din care se fabrică sufletul, poate fi eliberată și scoasă la lumină, cu precizarea că extracția esenței sufletești din aceste agregate constituie o operație chirurgicală foarte delicată ce trebuie lăsată în seama Maestrului interior întrucât contraforțele mentale reactive pot fi excesiv de încăpățânate și totalmente nedornice de a se schimba din vicii în virtuți. Bunăoară, într-o scenă petrecută azi-noapte, având de-a face cu ipohondriile și cu scepticismul cimentat al tatălui meu, am avut o reacție foarte agresivă pe care mi-aș fi inhibat-o dacă întâmplarea ar fi avut loc în lumea vizibilă a materiei. Dar dincolo de zidul somnului, am vrut să îi explic tatălui meu că n-are să se capete cu nimic bun de la Marea Lege pentru lipsa lui de credință și că pedeapsa are să îl aștepte la sfârșitul sfârșitului, etc. Dar oricum aș fi întors problema pe toate părțile, mânie era ce exprimam, în ciuda bunelor mele intenții și a bună-voinței mele, iar aceasta fiincă mânia vroia să fie tot mânie, cu toată iluzia acestor încercări de a fi re-educată la capitolul ”virtuți”! Partea aceasta a experiențelor de azi-noapte și până și manifestarea vocii inocente de copil m-au întărit în credința că sursa mândriei mele care este trăsătura mea caracteristică particulară dominantă își are originea în anii copilăriei, în relația cu părinții și cu rudele, iar nu într-o chestiune romantică. Care este legătura dintre aceste lucruri cu elementele vrăjitorești definite anterior rămâne de văzut! Cu toate acestea, faptul de a mi se fi permis să îmi văd sufletul prins în interiorul acestor elemente a fost o mare bucurie și de un real ajutor fiindcă acum chiar îmi permit să cred cu deplină convingere că esența divină se poate elibera din orice traumă de vreme ce substanța sa nu s-a pierdut, cu condiția ca urechea să dea ascultare poruncilor Ființei profunde.

Trebuie că toate acestea au fost răspunsul Ființei reale interioare la solicitarea pe care I-am făcut-o aseară, cerându-I să îmi fie îngăduit să cobor în tenebre pentru a lupta în numele sufletului meu pereche pentru ca el să fie eliberat din constrângerea care îl împiedică să își mărturisească deschis sentimentele și intențiile sale față de mine. Și de vreme ce am văzut negru pe alb că speranță există pentru mine, trebuie să trag concluzia că și pentru el există speranță, atâta doar că eliberarea lui din propria traumă nu mai depinde de intervenția mea, ci de el însuși și de Monada sa Divină.

apr. 252019
 

<>
Marți, 23 Aprilie 2019

Zburătorule sau drac împielițat ce ești,

Cum să te numesc mai bine ca să nu greșesc și ca să nu mă păcălesc de una singură? Fiindcă e clar că mă mint de una singură în cele mai multe rânduri, crezând că te-am scornit și că ți-am dat naștere și formă din energia stocată în rezervorul din plexul solar. Dar cum s fie așa când propria Ființă Divină îți dă permisiunea să vii la mine în timpul nopții ca să îmi tulburi somnul? Mă roade această întrebare pe care mi-o pun fără încetare. De ce Ființa mea Divină al cărei suflet uman se adăpostește în corpul acesta al meu, Ființă Divină care în mod evident dispune de putere și de cunoaștere mistică, îți dă permisiunea să te abați din zborul tău astral ca să poposești la mine în dormitor cu fiece ocazie care se ivește? De ce procedează așa când în dimensiunea materială mă ține cu forța departe de orice ispită prin simplul fapt că nu văd? Ba mai mult, sunt momente când Ființa mea Divină îmi șoptește ziua și ora când vei veni din nou la mine, ceea ce mă face să fiu pregătită, cu mintea lucidă, ageră și în stare de alertă, ca în timpul stării de veghe.

Nu terminasem de scris ultima compunere cu titlul ”Cum vestea proastă dată de un ginecolog a jucat rolul picăturii care a umplut paharul amărăciunii” când, înainte de a adormi, chiar atunci când conștiința jonglează între diversele frecvențe ale creierului, indecisă dacă să rămână în zona de confort și de siguranță a lumii văzute bazată pe simțuri și pe percepții subiective sau să întreprindă cercetări și explorări în lumea nevăzută aflată dincolo de zidul somnului, am auzit o voce între lobii temporali, fenomen care i-ar putea înspăimânta și tulbura pe cei slabi de inimă și cu minte puțină și încuiată, care mi-a spus: ”Va veni la tine în noaptea de 22”. Oh, cât este de minunat să ai un ”informator” chiar în interiorul Ființei tale care să te înștiințeze din timp când au să se întâmple unele lucruri ca să reduci, în acest fel, din nivelul de nerăbdare și din anxietate, punându-te în gardă. Așa mi-am luat acele câteva nopți de până la 22 Aprilie libere ca să mă odihnesc întrucât depusesem un efort emoțional considerabil compunând ultima scrisoare care m-a răscolit destul de mult!

Dar în noaptea de Florii, când bătea ceasul spre ziua de 22 Aprilie, m-am furișat în așternut cu mintea vigilentă și cu inima plină de speranță, gândindu-mă la eventualitatea unui zbor astral în compania ta! Așa te-am așteptat după ce mi-am închis ochii, iar așteptarea nu mi-a fost lungită prea mult când iată că în miez de noapte m-am trezit plutind în spațiul astral în brațele tale! Ce binecuvântare este, Bunule Dumnezeu, să guști din dulcea aromă a tandreței și a gingășiei, pentru că în acest chip te-am perceput în acele clipe, tandru, blajin, iubitor și protectiv, atât de protectiv! Doar aceste amintiri am mai păstrat în inima mea odată ce m-am trezit, fiindcă în secunda în care am deschis ochii, am șters din memorie toate imaginile văzute și cuvintele auzite.

Dar îmi amintesc cu mult mai bine de următorul fenomen destul de straniu care s-a petrecut spre dimineață. Eram complet adormită, visând ceva mecanic și iluzoriu. Până într-un punct când am devenit complet lucidă. Ceva mă făcuse să mă trezesc ca din somn, simțind în mod intuitiv un pericol iminent în preajmă. Dar nu eram doar eu conștientă de faptul că visam. Se petrecea ceva mai mult, mă simțeam conectată cu aspecte superioare ale Ființei intime. Doar că era ceva chiar mai mult de atât în visul meu. Începusem să simt brusc prezența unei alte entități în preajma mea. Nu erai tu. În niciun caz nu ai fost tu fiindcă îmi amintesc foarte bine de propriile reacții pline de exaltare și de încântare și de bucurie din timpul viselor mele, când îți simțeam prezența de la distanță apropiindu-te de mine. Cât de uimitoare, de ascuțită și de alertă este intuiția în păturile superioare ale astralului, atât de transparente și de lipsite de ascunzișuri!

Așadar, noua prezență nu putea fi a ta pentru că mi s-a făcut părul măciucă simțind-o în imediata mea apropiere, iar inima mi s-a tulburat de spaimă. Nu se vedea nimic, nicio formă în întregul eter, dar ce simțeam era cumplit de tenebros și de înfricoșător! Repet următoarea idee: cât de minunat mi se manifestă intuiția dincolo de zidul somnului, când îmi știu sufletul în inima și în mintea mea, facultate care îmi lipsește în proporție de 90% în dimensiunea materială, spre marea mea rușine. Nu am fost niciodată nici intuitivă, nici nu am acționat în baza instinctelor și ambele trăsături sunt de prim-ajutor în procesul gândirii.

În orice caz, am intuit din capul locului că aveam de-a face cu o forță întunecată intrusivă. Ființa mea Divină nu a vrut să o alunge imediat, intenționând să acorde un oarecare răgaz ca să asculte solicitările acestei entități, hotărâre pe care mi-e greu să o explic în mod inteligibil, cu toate că i-am înțeles rostul și scopul. Așa că am făcut un act magic de o eleganță, de o noblețe și de o splendoare desăvârșite și foarte greu de descris în cuvinte! Cât mă minunează și mă uimește această abilitate a sufletului meu de a executa ritualuri sacre cu îndemânarea specifică unui maestru! Așa am știut să accesez pe loc Biblioteca Cunoașterii universale ca să învăț cum să procedez mai bine în situația în care mă aflam, cu scopul de a mă apăra și proteja conform cu interesul de moment pe care Ființa profundă îl urmărea. Ființa Divină cunoaște adevărul prin sine însăși, știință magică pe care mi-a transferat-o temporar mie, așa că nu mă mir că am știut să schițez în aer câteva simboluri de protecție pe care însă nu le-aș putea reproduce. Am intuit că, făcându-le, aveam să mă aflu în siguranță în preajma creaturii pe care vraja mea o păstra la aproximativ 3 metri distanță de mine. Asta însemna că acționa ca un ordin de restricție. Nu se putea apropia la mai puțin de 3 metri de mine. Așa că puteam auzi ce urma să îmi spună, dar nu mă putea atinge sau poseda. Mă aflam, deci, într-un fel de sferă magică cu ziduri de nepătruns.

Vai mie, prin ce concurs de împrejurări am ajuns să descriu o scenă parcă desprinsă din filmele horror cu îngeri, demoni și exorciști? Dar iată că mi se întâmplă și dacă tot îmi stă în putere să îndur astfel de încercări la care sunt supusă prin experiențe directe, intuiesc că îmi revine sarcina de a pune în scris unele concluzii pe care le trag în urma acestor experiențe directe, anume că cel puțin jumătate din demonii care ne posedează sunt proprii proiecții mentale izvorâte din frică, din ignoranță, din neînțelegerea lucrurilor și din energie psihică netransmutată, stagnată și blocată. Am de-a face cu o mie de demoni interiori subconștienți și inconștienți zi de zi pentru care nu am nevoie de exorciști, ci de consiliere psihologică cu un terapeut de prim rang (dacă un astfel de specialist ar exista!) care știe că, din nefericire, există și demoni exteriori, suflete rătăcite și pierdute, trăind în lumea de dincolo care negreșit că este o dimensiune reală, cât se poate de reală.

Nu am mai stat de vorbă cu cel care mi-a trecut pragul în noaptea de 22 Aprilie pentru că se cade să admit că nu sunt în niciun caz pregătită pentru o astfel de confruntare, motiv pentru care m-am simțit aspirată din acel context înfricoșător și adusă în stare de veghe. Mai degrabă cred că evenimentele acestei nopți s-au petrecut în acest fel pentru ca acea floricică din a iubirii și a încrederii inima mea să prindă și mai mult curaj ca să își scoată căpșorul în bătaia soarelui pentru că repet întrebarea de la început: ”Dacă Ființa mea Divină are puterea să țină demoni REALI la distanță, acesta descris mai sus nefiind primul incident de acest soi, și are puterea de a dizolva egoul cu ajutorul focului sacru al Mamei Divine Kundalini, de ce ție îți este permis să mi te strecori în suflet, când logica elementară mă îndeamnă să cred că, de-ai fi fost un demon din afara mea sau un incubus proiectat de propria minte, tu ai fi fost primul pe cap de listă pe care Ființa mea profundă l-ar fi alungat direct în măruntaiele infernului?”

Pentru că eu nu mai înțeleg nimic!

( dar iată că am identificat un alt obicei mental păcătos, acela care mă împinge să îmi bat joc de lucrurile sfinte, motiv pentru care am tăiat unele fraze din penultimul paragraf )

( Editat ulterior ) Joi, 25 Aprilie 2019, înainte de prânz

Te-am visat din nou azi–noapte, Zburătorule. Nu îmi amintesc nimic din cele discutate, deși trebuie să fi fost o conversație foarte plăcută, pentru că m-am trezit din nou cu un zâmbet foarte larg pe față și cu musculatura facială complet relaxată. Câtă nevoie am avut de acel zâmbet după ziua de ieri despre care am zis deja că funcționează ca o ședință de psiho-terapie cu Tatăl intim. Și cât de bine am făcut că am scris ultima compunere despre greșelile anului 2011. De-abia acum începe eliberarea de evenimentele acelui an! Am să las ca aceste energii să se mai potolească, motiv pentru care nu voi mai scrie aici pentru o perioadă nedeterminată de timp!