<>
Marți, 27 Iulie 2021
Până la urmă s-a adeverit că vărul meu a venit și el în țară săptămâna trecută, chiar când mama văzuse ferestrele deschise la apartamentul lui. Din fericire pentru toată lumea implicată, acest adevăr s-a confirmat fiindcă a venit în vizită și pe la noi cu fetița lui și cu mătușa mea, chiar înainte ca ea să plece vinerea trecută. Ne-am salutat cordial și ne-am pupat pe obraji, dar cât timp au stat la noi, adică vreo 45 de minute, nu m-a mai băgat în seamă.
Am stat în tot acest răstimp în liniște interioară deplină, încercând să fiu atentă la zgomotele din exterior. Era o hărmălaie nemaipomenită. Fetița vărului meu, care este un omuleț foarte năzdrăvan și drăgălaș, se juca cu unul din căței, acela care este mai simpatic și mai pupăcios. Erau î centrul atenției, așa că nu se cădea să am așteptarea să fiu întrebată cum o mai duc. Nu-mi părea rău întrucât în acele minute conștientizam de ce m-am simțit atâta timp ca și cum eram o mascotă pentru a-i distra pe cei din jurul meu. Bănuiesc că acesta este blestemul celor mici, adică al mezinilor, să fie jucăriile care să îi distreze pe cei mari. Și Dumnezeu mi-e martor că am fost jucăria de care toată lumea din familie s-a folosit ca să se amuze pe socoteala ei.
După ce au plecat vineri, m-am simțit atât de eliberată și de descătușată că mi-a venit să dansez și să stau în cap, cântând de plăcere în camera mea. Am 34 de ani și sunt, prin urmare, o femeie adultă și numai la această vârstă simt că adulții cei cu adevărat mari din familie m-au lăsat în pace. Însă voioșia nu îmi venea numai din această descătușare de trecut, ci și din faptul că, venind în vizită, vărul meu ne-a scutit pe toți de tortura de a mai minți pentru el în fața bunicii. Iar acest lucru în sine a fost un mare, mare gest caritabil și de bună-cuviință din partea lui! Nu am de gând să îmi irosesc timpul încerccând să îmi dau seama de ce mătușa mea ne-a mințit, spunându-ne până în penultima zi că el nu a venit în concediu fiindcă n-ar fi găsit bilete, deja o avertizasem pe mama că se va folosi de pretextul cum că ar fi vrut să ne facă o surpriză venind la noi pe nepusă masă ca să își acopere venirea incognito în țară, așa că nu sunt surprinsă că lucrurile au stat întocmai așa. Și nici nu am de gând să îmi pierd timpul ținând evidența vizitelor sale la noi căci nu ne datorează nimic ca să ne onoreze cu prezența sa.
Dar am să trec în scris câteva din lucrurile pe care mi le-a povestit Ana despre situația aceasta în general. Se pare că, până la urmă, s-a ajuns la un consens, mama, mătușa și bunica stând de vorbă într-una din zile ca să discute pe tema succesiunii. Mătușa a fost de acord să îi dea o împuternicire mamei pentru ca ea să se ocupe de treburile notariale. Bunica a fost de acord să cedeze orice titlu de proprietate conform cu înțelegerea la care aveau să ajungă cele două fiice ale sale. Și a rămas ca mama să primească pământurile din afara satului, în vreme ce mătușa va primi casa cu terenul din sat.
Și dacă așa stau lucrurile, eu nu mai intenționez de aici înainte să mă identific cu suferința mamei care este foarte capabilă să proiecteze multe resentimente în alt om fiindcă nu poate să ierte. Mie nu îmi mai stă în putere să o ajut să își deschidă ochii pentru ca și ea să se elibereze din această poveste care mie mi-a vorbit despre cu totul alte chestiuni, iar nu despre problema moștenirii și tot așa și numai acum conștientizez că m-am împovărat peste măsură de mult cu aceste întâmplări.
Și nu mai am timp de pierdut scriind despre situația din familie întrucât vineri dimineață, chiar în ziua când vărul meu și familia lui ne-au făcut o vizită, l-am visat pe îngerul iubirii Anael, pe acest înger deosebit de frumos care mi s-a mai arătat în vise în trecut. Avea aceeași înfățișare a unui băiat de 12 ani cu obraji rotunzi și păr blond și ondulat. Și era de o frumusețe divină, dar pentru că vederea nu îmi era clară și limpede, motiv pentru care îi percepeam prezența relativ vag și șters, m-am necăjit teribil de mult întrucât mă temeam de farsorul inconștient care ar fi putut proiecta imaginea îngerului în mod mecanic ca să își râdă de mine.
Și cum să nu cred că era o farsă pusă în scenă de către propriul inconștient când îngerul Anael mi-a vorbit aproape exclusiv în limba spaniolă? Înțelegeam foarte bine ce îmi spunea fiindcă toate replicile sale erau forme uzuale folosite în conversații de către începători, iar după fiecare afirmație de-a sa se oprea, dându-mi un scurt răgaz ca să pot memora replicile sale. Dar după un timp i-am spus îngerului Anael:
– Îmi pare rău, dar nu cred că voi memora conținutul acestei conversații, nu cred că îmi voi aminti mare lucru când mă voi trezi!
– Nu te îngrijora, ți se vor mai spune toate aceste lucruri, mi-a răspuns îngerul iubirii Anael împăciuitor, continuând să îmi dea câteva referințe de kabala numerică în limba spaniolă.
Și când m-am trezit m-a cuprins puternicul sentiment că îngerul Anael îmi apăruse în vis ca să îmi aducă vestea că Tatăl îmi cerea să încep să învăț limba spaniolă. Dar eu nu am zis decât într-o doară că aș vrea să îmi stabilesc reședința cu sufletul meu pereche pe o insulă în Atlantic sau în America Latină! Dar dacă, totuși, acesta a fost un gând bun, proiectat în mintea mea din voia Tatălui? Nu am să aflu cu certitudine decât având răbdare ca aceste lucruri să îmi fie repetate, întocmai cum singur îngerul Anael mi-a adus la cunoștință. Nu am nimic de pierdut dacă, între timp, voi asculta câteva lecții de spaniolă pentru începători.
De la acest vis de vinerea trecută până azi am mai avut și alte trăiri deosebite în timpul meditațiilor pe care nu le-am mai trecut în scris, dar scurta experiență de azi-dimineață aș vrea să o povestesc fiindcă mi-a dat impresia că a avut caracter de ”vești bune”!
Mă întorsesem pe băncile școlii cu alți foști colegi. Urma să avem ora de fizică. Când am intrat în clasă, m-am dus să mă așez la un pupitru din spatele clasei, dar când am dat să îmi bag geanta în pupitru am băgat de seamă că acolo erau o grămadă de bani. I-am scos pe toți ca să îi pun într-un plic, vrând să îi duc profesorului întrucât mă temeam că ar fi putut fi banii vreunui elev care îi uitase în bancă la ora anterioară, dar profesorul m-a privit mirat și blajin, cu multă blândețe.
Atunci am trăit acea stare de conștiință foarte asemănătoare unui blackout, în timpul căreia totul se face negru în jurul meu ca și cum tocmai am pierdut semnalul de recepție onirică, urmând să mă trezesc în corpul fizic, dar numai ca să mă văd absorbită în alte scene în universul interior. Iar lucrurile nu au stat în mod diferit azi-dimineață întrucât imediat cum mi-am deschis ochii după acel blackout, m-am trezit stând pe orizontală între două prezențe foarte stranii pe care nu aș putea să le descriu, prezențe cu care am mai avut de atâtea ori contact înainte, prezențe care aduc a umbrele înspăimântătoare ale inconștientului, dar care îmi par mai degrabă a avea legătură cu elementalii. Sunt medici get-beget, experți în medicina internă, ceea ce mă îndeamnă să cred că au fost o reprezentare a intercesorului elemental, acel aspect al Ființei interioare profunde care vine din elemente, cunoscând în mod intuitiv medicina internă.
Cele două forme care zburau pe lângă mine ca niște albine, foindu-se și agitându-se într-una în jurul meu, mi-au pus la nas ceva asemănător unui tampon îmbibat cu o substanță mirosind puternic a plante medicinale. Și când mi-a pătruns acel miros în energia vitală am trăit iarăși bine-cunoscuta stare de șoc, de confuzie și de uluială totală întrucât știam că nu prin simțul olfactiv al trupului fizic simțeam acel puternic miros de plante, ci prin simțul olfactiv al corpurilor interne. Și nu îmi venea să cred că aveam așa ceva și că puteam simți într-un mod atât de intens, incredibil de intens, mirosul de plante cu care acel tampon fusese îmbibat și pe care cele două forme năzdrăvane îl treceau prin dreptul nărilor mele.
Și am sărit în sus din cauza uluielii, dându-mi seama că mă întorsesem în visul inițial în care am continuat să păstrez încă mult timp pe căile nazale puternicul miros de plante pe care îl recunoșteam, părându-mi-se familiar, dar pe care nu îl puteam numi din amintiri.
Dacă a existat un simbol în tot acest scenariu eu nu știu în clipa de față să îl identific și să îl traduc, dar mai degrabă aș alege să privesc la această experiență cu haz întrucât am cerut Ființei profunde să îmi dea și o experiență hazlie și drept am să mărturisesc că, dintre toate aspectele Ființei reale interioare cu care am avut contact direct și intim până acum, intercesorul elemental (medicul intern) mi-a dovedit că dispune de foarte mult haz, însă într-o manieră care nu de puține ori mi-a dat fiori pe șira spinării.
Cu alte cuvinte, fiindcă leșinasem în timpul orei de emoție fiindcă găsisem în pupitru o grămadă de bani, medicul de gardă a fost chemat de urgență pentru a mă aduce în simțiri, practica de a aduce în simțiri un pacient leșinat cu ajutorul mirosurilor puternice fiind obișnuită în medicină. Vestea bună care m-a făcut să leșin de emoție stă ascunsă în chiar simbolul banilor pe care l-am preluat contextual din dicționarul gnostic de simbologie onirică al Maestrului Samael Aun Weor:
BANI
-Simbol al monedei cosmice. Capitalul pe care îl mânuiește Marea Lege.
-De asemenea alegorizează Valorile interne.
Din sensul dual al acestui simbol se deduc următoarele:
-dacă ni se dau sau îi găsim: Dharma în favoarea noastră. Posibilă naștere a acelor valori.
-dacă se dau sau se pierd: datorii pe care trebuie să le plătim.
Posibilă pierdere a Valorilor citate.
Există o subtilitate de fond în simbolul banilor din visul meu. Chiar dacă i-am găsit, aspect care simbolizează că voi primi dharma în favoarea mea, eu am dat să restitui banii, crezând că sunt pierduți de altcineva. Prin urmare, deduc că Marea Lege îmi va face o ofertă, mânuind capitalul cosmic, pe care va trebui să am foarte, foarte mare grijă să nu o refuz, gândindu-mă că, acceptând oportunitatea ce se va crea în mod deliberat pentru mine ca să fiu ajutată, voi păgubi pe altcineva. Tiranul mental intermediar care m-ar împiedica să primesc mila Tatălui este, fără urmă de îndoială, simțul datoriei față de familia mea. Poate că a venit, totuși, vremea să îmi văd de propriul interes?!