feb. 022021
 

<>

Marți, 02 Februarie 2021

Marius,

Jocul de lumină și de întuneric din timpul meditației de azi-noapte a avut un caracter diferit.

Prima oară am perceput întunericul, iar când mi-a învăluit sistemul cerebral a fost ca și cum mi s-a înnegurat mintea. Devenisem foarte confuză, neliniștită, impacientată și conflictuală. Nu știam de unde să încep, unde vreau să ajung și cum să fac să fie totul bine. Câtă, câtă confuzie am simțit în acea stare în care mă găseam!

Apoi negura s-a ridicat din minte așa cum se ridică ceața, făcând loc razelor soarelui să pătrundă acolo unde până nu de mult nu se vedea nimic la nicio aruncătură de băț. De data aceasta lumina mi-a învăluit sistemul cerebral și, în această stare de conștiință, am simțit credință, încredere, nădejde, împăcare, voioșie, relaxare, destindere, etc. Atunci am spus cu zâmbetul pe buze, încredințată deplin în inima mea că ce âmi venea să zic era purul și curatul adevăr:
– Voi vedea în curând!

Cum am trecut după aceea peste noapte ține de necazul karmic prin care trece familia mea de un an încoace. A fost iarăși o noapte în care am acumulat nespus de mult stres în bateriile emisferelor cerebrale. Cumplit mă doare capul dacă n-aș putea chiar să spun că mă ustură ca atunci când te opărești cu apă fierbinte, iar pielea și carnea se contractă, etc.

Cu toate acestea, azi-noapte m-am trezit în plină scenă de o sensibilitate aparte, în lumină atotcuprinzătoare, în brațele tale, perechea mea!N-am să pot descrie vreodată cu adevărat ce se întâmplă cu mine atunci când mă trezesc în brațele tale! Tot ce îmi dai în aceste momente este adorație și tot ce îți dau este venerație! Toată acea lumină care ne împresura venea însoțită de sunete melodioase și de o încântare divină!

Eram atât de transpusă cu sufletul în acel loc edenic din brațele tale că am început să respir întretăiat și să îmi simt inima bătându-mi galop! Din cauza bătăilor neregulate și accelerate ale inimii mele fizice m-am și trezit.

A fost atât de minunat că nici până acum, după ora prânzului, n-am putut încă ieși din acea stare de uluire extatică.

Dar pentru ce să mai implor să vii ca să fie așa, precum am simțit azi-noapte, în fiecare zi?

Nu mai lungesc vorba. Desigur că Tatăl Ceresc mi-a trimis iarăși semne pentru a-mi da nădejde, cu acea condiție să permit Luminii să măture la gunoi negura din mintea mea, întocmai cum a fost în exercițiul de azi-noapte. Liniștirea minții și încredințarea în Cuvântul Tatălui sunt chestiuni care depind de mine. Astfel voi vedea în curând.

Oare știe Dumnezeu ce înseamnă ”în curând” în limbajul omenesc? Nu am putut să nu îmi pun această întrebare pe parcursul acestei zile. Dar Tatăl nu se poate să nu cunoască ce se întâmplă la noi acasă, ce hotărâri s-au luat azi-dimineață! Discutasem ieri cu mama, propunându-i schița mea de renovare a casei de la țară, sugerându-i să încercăm să ridicăm înainte o toaletă mai acătării în curte, dar nici nu a luat părerea mea în calcul. Nu pot descrie aici toată suferința strânsă în mine din cauza acestei case și din cauza încăpățânării mamei mele care nu poate concepe să se mute decât într-o casă cu condiții ca la bloc. Deci toată sănătatea psihicului nostru depinde de țeava de canalizare.

Realmente, mi-e imposibil să mai îndur toate acestea și să înghit această poveste. Așa că azi mi-a spus cum că au hotărât să caute un apartament cu 4 camere în regim cu chirie în care să ne mutăm de la 1 Martie. Până la această oră au și găsit oferte avantajoase. Sau cel puțin așa crede mama, care nu vede nicio altă soluție de moment mai bună. Îți zic eu că nu este aceasta soluția fiindcă în nici 5 luni se vor cheltui toți banii strânși de mine și nu ne vom alege cu nimic, dar din această clipă înainte nu se mai poate face nimic ca să se răzgândească.

Din această zi, 02 Februarie 2021, consider că mi-am încheiat datoria karmică față de părinții mei, datorie despre care am crezut că avea să se încheie în luna septembrie a acestui an, dar pe care o curm din acest moment, impunându-mi voința asupra evenimentelor vieții și biciuindu-mi mintea cu biciul voinței ca să o stăpânesc și ca să o revoluționez deoarece văd și constat că, oricât am încercat să îmi ajut familia de când am orbit ca să atragem bunăstarea și prosperitatea și norocul în gospodăria noastră, ei toți mi-au refuzat propunerile. Realmente, vorbim despre o cauză pierdută!

Așa stând lucrurile, ce credeam că erau vreo 30 de posibile ocazii de întâlnire la balconul meu de la această adresă s-au redus la 4 pentru ziua de miercuri la ora 21:00. După 1 Martie n-ai să mai poți veni la mine decât bătându-mi direct la ușă dacă la telefon și pe social media, de unde ai dispărut, nu vrei să comunicăm, catâr încăpățânat cee ești!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.