oct. 032021
 

<>

Duminică, 03 Octombrie 2021

În timp ce reciteam și corectam unele compuneri trecute ca să le public pe blog, am ajuns și la cea cu titlul ”Elementele vrăjitorești ale psihicului uman”. Descrisesem în textul respectiv o incursiune făcută în mormântul inconștientului, în acea regiune a sa unde sunt stocate elementele vrăjitorești ale psihicului meu. Și cu destul de multă uimire mi s-a relevat atunci că orgoliul meu are puternice rădăcini în această aripă de defecte, arătându-mi-se în plus că originea în sine a orgoliului meu nu se găsea într-o dezamăgire în chestiuni de dragoste, ci în perioada copilăriei și în relația cu rudele mele, orgoliul extinzându-se după aceea și în alte domenii.

Am vrut să public compunerea respectivă aseară, dar vocea interioară mi-a poruncit să nu o fac încă, zicându-mi:
– Taci! Taci! Că nu ai înțeles încă un lucru!

Nu m-am așteptat să primesc nota explicativă de la Ființa profundă chiar atât de curând, dar în cursul meditației ulterioare am avut o trăire foarte stranie și intensă din care nu voi descrie decât următoarele, neputându-mi aminti precis începutul care mi s-a părut mai degrabă că a avut ca scop să îmi concentreze atenția către interior. Și când m-am concentrat, mi-a fost indusă o foarte scurtă regresie în amintirea unui moment dintr-o viață anterioară. Totul a fost foarte succint, dar straniu a fost că în acele clipe am înțeles sensul multor lucruri. Iată schița deducțiilor mele mai jos:

În această altă viață am avut identitate feminină. Copil fiind, am avut o puternică pasiune pentru botanică, pasiune periculoasă pentru acea perioadă istorică, fapt care îi făcea pe membrii familiei mele să își ia măsuri de precauție, împiedicându-mă să îmi expun pasiunea pentru flori și plante. Vrând să corecteze acest obicei al meu de a mă aventura hai-hui ca să cercetez flora din împrejurimi, familia mea obișnuia să mă închidă în casă, interzicându-mi să ies afară. Scenele dezvăluite azi-noapte mi-au arătat tocmai această casă în care eram închisă cu scopul de a fi protejată. Cu toate acestea, mă eliberam adeseori din închisoarea mea pe care nu o înțelegeam. Din toate sentimentele explorate azi-noapte în cursul acestei regresii, cel al libertății era cel mai intens, sentiment pe care îl trăiam după ce mă eliberam din acea casă.

În aceste condiții am dezvoltat sentimentul maniei persecuției care m-a făcut inclusiv în această viață să simt și să cred că rudele mele au ceva cu mine și împotriva mea, de unde rezultă că am simțit pe parcursul întregii copilării că sunt hărțuită, persecutată și că nu sunt, deci, lăsată în pace să exist. Mai mult decât atât, în aceste condiții am creat un eu psihic dornic să se înstrăineze de familie și de părinți, căutând mereu pretext să fugă de acasă, lucru care explică tendința mea de a fugi de acasă din copilărie. Nu am fugit niciodată propriu-zis, dar o tendință tot am avut, iar circumstanțele din copilărie au semănat destul de mult cu clasica fugă de acasă a copiilor. În plus, în timpul meditației de azi-noapte am pătruns și în legătura dintre orgoliu și vrăjitorie, dar nu pot explica mai pe larg acum numai în baza unor scene atât de fulgerătoare pe care le-am avut numai o dată, sperând ca aceste episoade să se repete pentru ca amintirea să fie deplină.

Oricum, astfel se poate explica de ce, în timpul celeilalte regresii în mormântul inconștientului din mai, mi-am găsit o frântură din suflet prinsă într-o mare suferință legată de copilărie și de faptul că nu eram luată în serios de către adulții care mă chinuiau, înțelegând acum că ei vedeau în mine o vrăjitoare în devenire pentru că aveam o pasiune pentru flori și plante.

După ce s-a încheiat această incursiune, mi-am auzit Ființa profundă comunicându-mi:
– Aceasta este semnificația dharmei!

E limpede că semnifică să ți se acorde îngăduința de a duce muncă de cercetare la capitolul ”cauzalitate”, referindu-mă, desigur, la legea naturală a cauzelor și a efectelor!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.