iul. 082021
 

<>

Miercuri, 07 Iulie 2021

Am făcut o mare și cumplită boacănă! I-am cerut aseară Anei să îmi mute un folder pe desktop de pe poziția a treia pe a doua ca să accesez mai ușor folderul respectiv, dar nici ea nu știe mai precis ce a făcut că folderul respectiv s-a șters. Pe poziția a 2-a era Recycle Bin, așa că trebuie să fi mutat folderul la coșul de gunoi, chiar dacă în Recycle Bin nu era nimic! Și cum niciuna nu are cunoștințe avansate despre lucrurile astea, am rămas cu buza umflată în legătură cu posibilitatea recuperării folderului respectiv. În acel folder era conținută toată munca mea în materie de scris, toate scrisorile mele, toate notițele, toate emailurile, tot jurnalul. Tot ce-am scris șters de-a binelea într-o singură clipită de ochi.

Dar am avut un noroc chior, dacă noroc se poate numi ce mi s-a întâmplat. Îmi vârâse Dracul ideea aceasta în minte de ceva timp, anume să îi cer Anei să mute jurnalul meu cu funcția drag and drop de pe poziția a treia pe a doua, însă vocea interioară m-a avertizat în multe rânduri că ar fi fost bine să fac o copie de rezervă a folderului respectiv pentru orice eventualitate, întrucât Cosmosul nu este guvernat numai de legea karmei, ci și de legea accidentelor. Așa că am făcut o copie de rezervă pe 20 Iunie 2021 pe care am verificat-o de o duzină de ori de aseară până acum. E încă acolo, nu am pierdut decât ce am scris săptămâna trecută și zilele acestea, plus niște versuri și alte lucruri mărunte, dar și un proiect pe care îl începusem duminică seara pentru site-ul dearlife.org, însă și acesta este recuperabil. Deci nu am pierdut decât partea a 17-a din seria Notițelor scrisă zilele acestea în care am descris un episod mistic în timpul căruia am avut o conexiune profundă cu cățeaua mâniei pe care agenți ai karmei o asmuțeau pentru ca eu să iau aminte la mecanismul și funcționalismele acestui eu. În afara acestui episod, mi-am mai vărsat oful și în legătură cu bunica mea, făcându-i o judecată foarte aspră și portretizându-mă din nou drept o victimă nedreptățită, jucând rolul unei mascote menită să întrețină buna-dispoziție a unei vârstnice plictisite!

Poate că nu ar fi fost mare lucru chiar dacă nu ar fi existat această copie de rezervă a jurnalului meu. În fond, aveam și copia scrisorilor publicate pe blog, dar întâmplarea mi s-a părut prea din cale afară de neobișnuită, ținând cont de faptul că aveam de mult timp convingerea că ceva nemaipomenit avea să se întâmple în această vară în privința karmei mele primită pentru păcate comise împotriva Tatălui. Și cum ce am scris mi se pare un eșec din cauza faptului că lucrurile nu s-au întâmplat deloc conform cu profeția, mai-mai că mi-am dorit ca tot ce am scris să fie aruncat la coșul de gunoi, atât de amarnică mi-e mâhnirea în legătură cu povestea Zburătorului. Mai prevăzătoare, Ființa profundă mi-a făcut această recomandare de a face copia de rezervă, fapt care îmi dovedește că, dacă cele scrise de mine ar fi constituit un adevărat eșec sufletesc, Justiția Divină nu ar fi întârziat să facă dispărut întregul text scris de mine, chiar dacă păstram o a doua copie pe blog. Era o chestiune de principiu, aș fi înțeles mesajul dacă s-ar fi șters totul, însă repet că nu am pierdut decât cele scrise ieri și luni, adică o critică și o judecată crudă și aspră aduse bunicii mele!

Așa am vrut ca totul să se piardă din cauza necazului meu cu Zburătorul și, văzându-mă în fața faptului aproape de împlinire, am tremurat de groază și am plâns și am suferit îngrozitor! Ca să fii atât de aproape de a pierde toată munca ta din ultimii 7 ani din cauza unui lucru atât de mărunt nu poate să nu creeze o impresie copleșitor de șocantă asupra psihicului, dar după tot zbuciumul meu de azi-noapte, am adormit cu zâmbetul pe buze! Ce noroc am avut că am dat ascultare sfatului vocii interioare, creând acea copie de rezervă a jurnalului meu! Și fie vorba între noi, tot vocea mea interioară mă sfătuise în cursul zilei de luni și apoi în cursul zilei de ieri să fac o reîmprospătare a copiei respective cu cele scrise și muncite de la 20 Iunie 2021 încoace, dar nu am dat ascultare îndemnului, în pofida insistenței cu care îmi dădea ghionturi în inimă. Deci a cui este vina dacă nu a mea? Biata de Ana, dacă nu a plâns cu mine aseară, tot încercând să butoneze la tabletă ca să dreagă stricăciunea, dar degeaba că folderul tot dispărut a rămas! Avem să o ducem la un service azi, gândindu-mă că un om priceput i-ar putea da un system restore, dar chiar de va fi să recuperez informația pierdută, nu pot trece ușor cu vederea că incidentul s-a întâmplat taman în această perioadă de mari încercări în contextul karmei mele primită pentru păcate comise împotriva Tatălui, tot ce am scris era moneda mea de schimb!

Și mi s-a părut atât de apăsătoare coincidența aceasta că, trezindu-mă la 04:30 dimineața, m-am grăbit să verific din nou copia de rezervă a jurnalului! Aceea era încă acolo, undeva în memoria tabletei. Am adormit foarte greu din cauza acestui sentiment apăsător pe care îl trăiam vis-a-vis de jurnalul meu, simțind ca și cum Marea Lege Cosmică urma să hotărască soarta textului scris de mine! Iar când am adormit în cele din urmă, am trăit un episod mistic cu totul și cu totul deosebit întrucât a constat într-un contact direct cu Anubis, Marele Judecător Divin al Tribunalului Cosmic! Mă rugasem azi-noapte și azi-dimineață Ființei profunde să fie îngăduitoare cu mine, să mă ajute să creez în sufletul meu credința într-un Dumnezeu departe de a fi absurd, zicând Ființei că percepția mea asupra condiției mele din cauza bolii pe care o am mă face să mă văd cumplit de umilită, înjosită, căzută sub limita demnității umane, ajunsă de toată batjocura și de tot râsul că până și bunica mă vede bună de hrănit cu lingurița ca pe copiii mici, chiar dacă față de ea nu vorbesc cu vocea de copil că dacă m-ar auzi, nu încape îndoială că m-ar crede căzută în mintea copiilor! Înțeleg necesitatea umilirii căci altfel cum ar putea învăța mândria să nu mai fie mândrie, dar ca să devin o mascotă pentru cei din jurul meu îmi pare o rușine peste măsură de greu de suportat, făcându-mă să mă întreb care va fi fost stabilită limita între virtutea umilinței și pierderea demnității umane? Am plâns și iarăși am plâns azi-noapte, cerând Marelui Tribunal Divin să îmi acorde înțelegere și să nu îmi pună la socoteală sub formă de karma relația mea cu bunica mea, aducând în sprijinul mărturiei mele problema mea legată de auz care mă face, pur și simplu, să nu înțeleg nimic din cele spuse de bunica mea! Și ca să stau în aceeași cameră cu ea ca să îi țin companie, fără să vorbim, pentru ca ea să aibă la ce privi mi se pare o dovadă foarte limpede că m-am preschimbat într-o paiață. Acesta să fie rostul pentru care m-am născut? Să îmi pierd dreptul de a mai vedea lumina soarelui pentru ca cei din jurul meu să aibă la ce privi așa încât să nu se plictisească?

Dar când am adormit azi-dimineață, m-am simțit trăind o stare de conștiință foarte deosebită și minunată. Mi se limpezea chakra comunicării, iar un anume canal subtil de comunicare mi se deschidea către Porțile de Sus, nelăsând pic de loc confuziei și îndoielii în privința identității individualității sacre care lua legătura cu mine.
– Anubis! am exclamat, simțindu-mi sufletul vibrând la o frecvență net superioară stării mele de conștiință obișnuite.

Când i-am auzit vocea Marelui Judecător în conștiința mea, m-a făcut să mă cutremur de bucurie și de recunoștință, vocea fiindu-i profundă și solemnă! Nu simțeam teamă căci îmi vorbea cu familiaritate și fără niciun pic de asprime, ca și cum păstra în registrele Sale tot ce era de știut despre mine, făcându-mă să simt foarte clar că nu pentru a mă pedepsi se făcea manifestat în universul meu interior! Și nici măcar pentru a mă dojeni! Dar când mi-a vorbit, a făcut-o în aceeași limbă mistică pe care și îngerul Anael a folosit-o de față cu mine, sufletul înțelegând-o și putând răspunde, dar atât timp cât minții îi lipsește abilitatea de a fi tălmăcitor, nu pot traduce în scris ceea ce am simțit și înțeles din conexiunea cu Marele Judecător Anubis!

Nu, nu pot traduce limba mistică folosită de Anubis ca să îi vorbească sufletului, însă pot descrie scenele pe care le-am trăit după aceea, după ce Anubis a deschis în memoria conștiinței mele calea către amintirea unei alte vieți. Așa m-am simțit absorbită în starea de conștiință a unei alte personalități care nu era străină de mine. Eu fusesem acea persoană, o femeie, însă o femeie atât de decăzută că se afla cu mult, foarte mult sub limita demnității umane, în ciuda vârstei încă foarte tinere. Eram o cerșetoare desculță pe care toți cei din jur o agresau șși o batjocoreau.

Apoi am trăit amintirea unei nopți în care, fugind de niște oameni care mă hărțuiau și mă batjocoreau, m-am ascuns în curtea din spate a unei locuințe. Trebuie că din cauza zarvei ce se făcea din cauza mea, proprietarul locuinței respective a ieșit afară, dând cu ochii de mine. Nu-i vedeam chipul în timp ce s-a apropiat de mine, dar când l-am simțit stând deasupra mea și cercetându-mă, l-am privit numai ca să strig plină de uimire:
– TU!

Dintre toți oamenii întâlniți pe cale, numai pe acesta nu m-am așteptat să îl văd! Era C.K., americanul vârstnic pe care l-am cunoscut pe un site de videochat în urmă cu 12 ani și cu care m-am întâlnit la Londra doi ani și jumătate mai târziu și care m-a cerut în căsătorie la nici 6 săptămâni după ce mă cunoscuse în mai 2009. Era limpede pentru mine că experimentam două stări de conștiință în mod simultan, identificându-mă atât cu vechea mea identitate, cât și cu cea prezentă. C. arăta în mod similar celui întâlnit în această viață, însă mi se părea cu mult mai bătrân și cu trăsături degenerate, dovedind un caracter decăzut și pervertit. M-a ridicat de pe pământ, ducându-mă în locuința sa și luându-mă sub ocrotirea sa. Dar pentru că starea de conștiință prezentă asista la toate aceste scene precum un martor care nu putea modifica cursul evenimentelor, m-am adresat lui Anubis pe care încă îl simțeam conectat în mod intim cu mine, zicându-i:
– În această viață a dezvoltat el obsesia pentru mine?
– Întocmai, mi-a răspuns Marele Judecător.

În fine, am pătruns în casa lui pe care mi-o punea la dispoziție, dându-mi un acoperiș deasupra capului și mâncarea cea de toate zilele, dar cu ce preț! Cu ce preț! În niciuna din scenele care au urmat nu am simțit ca el să fi revendicat în mod explicit vreo plată din partea mea pentru tot ce îmi dădea, dar nici nu a refuzat vreodată serviciile pe care i le asiguram, făcându-mi bretelele de la bluze să îmi alunece de pe umeri, adâncind decolteul și dezgolind pielea umerilor și a gâtului sau ridicându-mi pulpanele rochiilor și lăsând să se vadă picioarele, etc. Iar el, stând leneș pe sofaua sa din camera de zi a casei sale, mă privea galeș și pătimaș în timp ce învățam să dansez în fața lui. Văzându-mă în această circumstanță, i-am spus din nou lui Anubis:
– Trebuie că în aceste condiții am dezvoltat eul performerului de videochat! Am făcut în acea viață pentru el ce am făcut și în aceasta!

(cu excepția faptului că în viața prezentă mai toate s-au petrecut pe webcam, iar nu prin contact direct)

Dar pentru că scenele care au urmat au dobândit o notă explicită, am fost adusă aproape imediat în stare de veghe. Îmi fuseseră dezvăluite destule încât să am la ce medita! Cu toate acestea, până să mă trezesc complet, am luat contact și cu Ființa profundă care, deghizată sub forma unei stele, strălucea măreț, dar în mod straniu aproape exclusiv în ochiul stâng, în timp ce pe parcursul săptămânilor trecute I-am perceput strălucirea în ochiul drept.

Dar cum trebuie să duc tableta la service în curând, am să revin cu unele interpretări în momentul în care am să o recapăt fiincă nu pot să nu bag de seamă că plângerile mele, cum că mă simt acum într-o poziție aflată mult sub limita demnității umane, sunt nefondate de vreme ce Marea Lege Divină mi-a arătat că m-am aflat în condiții existențiale cu mult mai umilitoare și denigrante decât cele actuale, ochii sub a căror privire am dansat și am jucat rolul de mascotă și de paiață și de animal de companie fiind cu mult mai răufăcători decât ochii bunicii care mă privesc acum! În aceste condiții multe din gesturile bunicii mele pe care eu le-am perceput ca pe niște gesturi de hărțuire și de persecuție mai toată viața mea fiindcă nu le-a făcut decât față de mine capătă altă semnificație. De exemplu, dacă ei i se părea că hainele pe care le purtam mă expuneau, le trăgea și le aranja pe mine ca să mă acopere, etc., Marea Lege încercând să corecteze în mine, prin intermediul ei, ce fabricasem în scenele descrise mai sus. Dar pare-mi-se că aceasta constituie una din cele mai mici probleme care mi s-au pus în cale. Trebuie că în condițiile dezvăluite să fi dezvoltat acel eu al seducției de care mă tem foarte mult, eul care a început să priceapă că își poate câștiga pâinea cea de toate zilele folosindu-se de farmecul personal și de corpul său.

Joi, 08 Iulie 2021

Nu sunt deloc surprinsă că am fost ieri la un service unde am nimerit peste un prestator de servicii care nu avea competențe suficiente în privința posibilității recuperării datelor pierdute și șterse de pe un calculator, iar acum, la aproape două zile după incident, trebuie că este prea târziu să mai încerc în altă parte. Dar am făcut inventarul documentelor pierdute și, precum am mai spus anterior, numai ce am scris luni și marți nu se mai poate recupera. Dar mă gândesc acum și mai serios la acest incident care nu a fost nicidecum numai un accident. Cum de am pierdut numai acea notiță din jurnal în care m-am plâns din nou de bunica mea când ea este acum la spital, dusă cu Salvarea încă de aseară, după ce a avut o criză despre care eu nu am habar, fiind internată la diabet? Cum aș putea interpreta această coincidență?

Mă văd astfel nevoită să retranscriu episodul mistic experimentat luni dimineață, omițând să îmi mai împovărez scrisul cu excesul meu de zel datorită căruia vreau să povestesc absolut tot ce simt și ce mi se întâmplă!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.